trecerea timpului amplifica sentimentul

cand esti prea impotent pentru a i spune n fata ceea ce simti ,te refugiezi in arta,indiferent de formele ei.

drum incarcat de ...


te rasfeti in analiza psihicului uman
asemeni unui sarpe veninos
Musti cu privirea ochilor verzi
Ce ascunde dupa furtuni ceva frumos

Haosul adesea il ordonezi alfabetic
asezi oamenii in biblioteci
in functie de criterii secrete
apoi ii ineci.

ti e frica probabil sa nu cada vreo carte
dupa ce cu grija si drag ai asezat o in raft
dar cartile ranesc inevitabil
tu fereste te de ele cu tact

tanjesti se pare dupa un strop de intelegere
dar ne am nascut sa fim neintelesi
e o parte buna,unicitatea
si imaginea ca suntem alesi

Sa suferim sa plangem sa izbim si trantim
sa rupem sa ardem sa darmam sa ne doara
ca mai apoi sa ne insenineze o raza aprinsa
dupa ce ne a sustinut un fir din sfoara

ascunzi un suflet timid si curat intr un scut crud
te lasa rece un cuvant ca n are valoare
faptele vorbesc din plin si motiveaza
aplica te pe plansa cu pete intense de culoare

iti doresti putin dar se intampla sa nu primesti
simti ca exista urechi prea surde
pui suflet apoi se intampla sa ti l rupa
si sa l primesti inapoi sub forma de petice cusute

emani un aer de trofeu imposibil de castigat
te pretinzi a fi deasupra
pana cand te atinge usor
cartea ce o formeaza asul si cupa

curioasa in viata,viata ta curioasa
cu haine curate cu haine murdare
raman o enigma afirmatiile mele
dar ma opresc la situatia in care,

iti ofer ca desert o lingurita de rabdare

Cand o fata iubeste o fata ...

Se pare ca stau din nou captiva intr un cub al indeciziilor.Sa i spun sau sa nu i spun? Asta este intrebarea.
Degetele mele coordonate de creier si inima iar le respecta ordinele de a scrie ceea ce simt.Ma refugiez in acest blog pentru ca desi am prieteni buni nu pot sa le spun ca imi place de o fata.Cred ca ar trebui sa le spun asta cu o ambulanta alaturi.Nu le pot spune deoarece as risca sa se poarte diferit cu mine si sa creada ca daca s a inatmplat sa plac o fata acum le plac pe toate.
Dupa atatea saptamani eu continui sa o plac pe fata asta din ce in ce mai mult.Este atat de superba si e atat de "greu de ajuns" la ea...
Cred ca daca s ar nimeri ca din milioanele de oameni ce acceseaza pagini pe internet ,ea sa imi citeasca postarile,as muri de rusine dar poate ca mi ar fi mai simplu asa.Am incercat ce i drept sa insinuiez multe lucruri prin care sa se inteleaga ca o plac dar in cel mai bun caz am facut o sa se gandeasca la mine ,sa fie interesata de ce fac cand nu ma intalnesc cu ea iar in cel mai rau caz ea crede ca totul a fost o (cum zicem noi) caterica.
Acum cateva saptamani,am avut o intalnire cu fostii colegi de liceu,unde am baut de nu mai stiam de mine (amestecasem numai bauturi dulci).Atunci am schitat un gest care m a socat si pe mine (dupa ce m am trezit din betie).Cea mai buna prietena a ei este o fosta colega de clasa a mea prin care ne am si cunoscut mai bine,a fost si ea la reuniune.Undeva pe la miezul noptii ea s a dus sa vorbeasca la telefon cu fata pe care o plac.Eu nu am stiut initial si tipam prin jurul ei,nici nu mi dadeam seama ca vorbea la telefon.Cantam ,dansam ...
Dupa un timp a "apucat o dracii" si mi a batut obrazul ca macar sa ma duc mai departe :)).Eu in nesimtirea mea m am asezat langa ea si m am tinut de capul ei sa mi spuna cu cine vorbeste la telefon pana mi a spus.Mi a dat pana la urma telefonul ca sa ma conving ca era tipa.M a intrebat ea ce fac ,daca ma distrez ,chestii si din cate mi aduc aminte stiu ca ma plageam ca mi e rau , ca sunt manga dar ma tin tare si parca i am tipat in telefon "te iubesc" dar nu mai stiu cu ce ocazie exact.A doua zi nu stiam ca va urma deschiderea subiectului pe tema cuvintelor mele.Cum ne plimbam noi,mai multe fete ,ea se intoarce la mine si mi spune "Fata ce ma mai iubeai aseara,da' mi e mi plac baietii asa ca..."Trebuia sa i dau o replica si probabil ca involuntar am vrut sa ma apar cu indiferenta si i am zis sec "Ma bucur".Dar daca mimica ei in acea zi ar fi fost alta as fi crezut o si mi as fi "facut bagajele".Am simtit ca mi a spus replica aia ca sa ma testeze sa vada daca am vorbit serios sau nu.Stiu ca mi am ratat sansa si i am dat un raspuns tampit.
Nu dupa mult timp eram intr un parc eu ea si colega mea si daca nu ma insel atunci mi a spus si ea ca ma iubeste.Am ramas un pic blocata,nu mi venea sa cred dar in acelasi timp realizam ca putea fi doar un te iubesc in gluma.Atunci m am uitat fix in ochii ei si i am zis "Nu cred ca ma iubesti mai mult decat te iubeam eu la reuniune".A zambit si nu a mai spus nimic.
Mereu incerc sa i fixez privirea cand e un pic carcotasa la adresa mea si din cate am observat o intimideaza acest lucru si termina printr un zambet si un "Ai mai nu te mai uita asa..."

Alta insinuare a aparut intr o situatie in care ele doua se certau si eu m am bagat intre ele.Nu o lasam pe colega mea sa mai spuna nimic si dupa ce s au calmat apele mi a zis cu firicele de curiozitate si gluma "Eu cred ca u o placi de mereu ti cu ea si te ai dat bine pe langa mine la inceput si acum..." Mi e oricum imi face placere prezenta amandurora fara nicio indoiala dar scopul meu ramane acelasi. De la o distanta de cativa metrii ca plecam spre casa stiu ca i am raspuns simplu "Pei vezi ca ti ai dat seama".
Acum schimb subiectul.Ascultati ma ca va ascult si eu(:P).Adevarul este ca ma consider si sunt un bun ascultator.Stiu ca aceasta calitate se gaseste foarte rar in oameni.Toti vor ascultati si nimeni nu asculta.De aceea in putinele dati care ne au prins in prim plan doar eu si ea atat,a inceput sa mi spuna lucruri mai personale despre ea ,familia,prietenii ei,lucru care m a facut sa mi dau seama ca se pare ca trebuie sa imi pun in functiune acea calitate si sa mai "castig" un punct.Oricum imi face mare placere sa ascult oamenii.
Cel mai frumos lucru de care ma bucur este ca ii aduc din cand in cand un zambet pe fata atat de trista si plina de nelinisti ce se ascund in adancul ei.Dar ce ma doare cel mai mult este ca ,toate incercarile mele de a i indrepta atentia spre mine, s ar putea sa fie luate la nivel de Caterinca.Eu inca am impresia ca si ea ma place.Ma gandeam ca poate si ea trece prin o situatie asemanatoare cu a mea si nu stie ce sa faca.Poate are si ea aceleasi indoieli si frica ,nu numai de un refuz ci si de o distantare.Sau poate nu,poate iar imi imaginez si iar ma contrazic cu "poate nu".
Mai nou am aflat ca baiatul cu care am fost 3 ani si l am iubit enorm ,este interesat de ea.Cand am auzit am simtit ca mi fierbe sangele ca lava intr un vulcan.El incercase sa afle detalii despre ea prin colega mea.De la ea am si aflat.Era si fata pe care o plac de fata.N am avut de comentat decat adevarul ca oricum nu mai simt nimic pentru el decat amicitie.Stiu ca a sunat ceva de genul "ramane la alegerea voastra" dar nu mi statea in caracter sa fi intervenit daca ei s ar fi cuplat.Chiar m as fi retras din "joc".Pe el l am citit ca este putin interesat de ea dar cred ca sunt sanse foarte mici ca el sa i spuna concret ce simte.Mai ales ca nu prea au cum sa se intalneasca (mai sti?).In fine ideea este ca pe ea nu am vazut o prea entuziasmata de noul pretendent.Ar fi cam nasol pentru mine ca fosta iubire sa se reuneasca cu actuala iubire.Dar oricum sunt o persoana tare(cred).
As vrea foarte mult sa continuati sa mi dati sfaturi si sa mi oferiti noi idei cum as putea sa o apropii mai mult de mine si sa o fac o data pentru totdeauna sa si dea seama ce simt.

Este normal ca unei fete sa i placa de o fata?

E prima data cand mi se intampla sa imi pierd atat de mult controlul asupra mea.Simt ceva ciudat si anormal pentru multi chiar si pentru mine.Imi este enorm de greu sa recunosc ca in mine s a aprins o pasiune interzisa pt o fata.Ah,si cat de indifferent imi era subiectul,credeam ca este aiurea sa simti asa ceva si ca eu nu voi avea niciodata sentimente aprinse pentru o fata…
Imi este greu,am impresia ca este bisexuala,nu stiu sigur.Imi plac ochii ei ce combina 2 culori armonios verde si maro.Sunt superbi dar ma urasc pentru ca insir atatea cuvinte dulci desprea ea cand poate probabil ei nici nu I pasa.Incerc sa ma abtin dar nu prea pot,imi este greu sa o vad si mi este frica sa nu observe ca mor dupa buzele ei.Nu ii pot spune ce simt pt ca nu as suporta un refuz ,nu din partea ei.Nu mi s a mai intamplat niciodata cu baietii.Este atat de frumoasa dar uneori atat de trista si nu stiu de ce.Nu o pot intreba pentru ca ar bate probabil la ochi daca ma interesez de odata.Ma bucur macar ca ii pot aduce un zambet pe buze din cand in cand.Uneori am impresia ca si ea simte ceva pt mine sau poate doar imi imaginez,nu stiu.Sunt o incepatoare pe drumul asta.As vrea sa organizez o bauta in care sa ma fac muci si sa fac un gest mai evident insa nu stiu daca voi avea curajul sau daca ar fi mai bine sa lupt impotriva sentimentului de una singura.Imi place sa o privesc atat de mult incat m as resemna si m as opri doar la privit.Ouf se pare ca atunci cand iti propui sa nu ajungi intr un fel sau sa faci ceva ,atunci ai parte de ce nu ti ai dorit.Ea fumeaza marijuana .Atat nu mi place la ea.Dar respect modul de viata al fiecaruia in parte.De ar fi mai simplu…
Ar fi culmea ca o fata sa si ia o palma de la alta in acest caz.Si nu ca imi apar reputatia,intotdeauna a fost perfecta pentru ca intotdeauna am fost eu insumi.Ideea este ca nu as vrea sa fiu dezamagita de propria mi rasa sa zic asa.Ar fi cumplit pentru mine iar orgoliul meu ar fi la pamant.Nu vreau sa ma implic intr o relatie doar vreau sa mi curat mintea bolnava ce nu mi ofera liniste.Oricum ar fi pacat sa distrugem simpatia reciproca dintr o prostie.Mi a fost greu dupa 3 ani de relatie cu un baiat in care mi s a stors aproape fiecare picatura de iubire.L am uitat in scurt timp si imi este bine de aceea ma feresc de sentimente prea puternice.In ultimul timp am agatat si am fost agatata de multi baieti dar am terminat fugind de ei.Nu inteleg de ce…
Sa fie vreo legatura ,sa imi fi schimbat involuntar orientarea?Nu cred deoarece inca sunt atrasa de barbati dar imi este greu sa ofer incredere.Asa se intampla si cuaceasta fata,imi este frica sa nu I ofer sinceritatea mea pe tava ca mai apoi sa o arunce la gunoi.Habar nu am daca va lua in ras sau serios daca imi voi marturisi ideile.Probabil ca intr o zi voi fi sincera dar sper ca daca voi primi un “NU” sa fie macar spus cu maturitate.Vorbesc aproape ca o fetita de 10 ani care simte emotia primei iubiri.Stiu ca nu este normal ceea ce gandesc dar nu stiu ce sa fac.Deobicei sunt o persoana decisa dar acum nu.Cred ca voi lasa timpul sa decida iar daca imi va oferi cea mai mica sansa voi profita de ea.Daca voi realiza ca nu am nicio sansa imi voi ucide acea pasiune.Nu cred ca va fi dificil,sper…
AS fi bucuroasa sa primesc un pic de ajutor de la voi ,sa mi spuneti ce credeti.

Doar un pumn de vorbe,ramane ca tu sa il deschizi.

E un mesaj ce s ar putea
Sa ti raneasca inima
Trezind vechi amintiri
Pe care nu vroiai sa le respiri
Vorbesc de toti cei ce nu mai au o mama sau un tata
Sau poate pe amandoi
Vorbesc de cei ce au suferit din iubire
Pe care au distrus o in razboi
Vorbesc de cei ce au un handicap
Ce i sugruma moral pe zi ce trece
Vorbesc de bolnavi in stare grava
Ce nu au medicamente
Vorbesc de pustanii de cartier
Care si au pierdut rostu' fumand marijuana
Vorbesc de parnaiastii vinovati nevinovati
Pe care i a uitat mama
Vorbesc de pietenii care ti au infipt cutite n spate
Vorbesc despre persoane curve ale cuvantului te iubesc
Dar ele mint...
Vorbesc de acei bolnavi mai sanatosi ca noi
Spre alta lume tind.
Vorbesc de oameni batuti,violati,mintiti,inselati,furati,manipulati
Vorbesc de cel ce incearca si se ineaca in nenorociri
Deschide bine ochii si fi receptiv
Cel de Sus a facut o cu un motiv

Nu ai fost prost daca nu ai luat bacu'.Ai fost doar neatent.Nu ai ascuns bine ,stim noi ce...

Hmm...Rusine mie! Am cam uitat de blog.Nu prea am avut timp(mereu scuza asta).Mi s au intamplat multe,viata mi s a schimbat destul de mult.Inainte totul era roz.Acum,totul este de 2 ori mai roz.Mai trebuie doar sa aflu zilele astea la ce facultate am intrat si deja o duc de la foarte bine in sus.Cu bacu' ce sa mai zic,mai are rost sa spun ca inca sunt situatii care ma surprind?Da,un bac vai de mama lui luat pe copiat care scoate atata prostime.Si eu am copiat recunosc,dar daca ar fi fost pe bune tot l as fi luat.Nu cu o nota asa mare (9).Nu inteleg pentru ce atatia ani de scoala? Nu era totul mai simplu daca in loc de 4 ani de liceu faceam unul singur in care invatam serios?La noi nu conteaza calitatea ci cantitatea.Mult si prost,mult si prost,multi si prosti.Toata lumea incearca sa ciupeasca cate un banut de ici de colo.Supraveghetorii devin nemultumiti cand se strang mai putin de 1500 lei.Dar e posibil sa existe atata nesimtire din partea elevilor incat sa nu ii hraneasca macar in perioada "sarbatorilor"?Craciunul la profesori vine o data cu bacalaureatul,e lege.Dupa supraveghetorii din sala urmeaza supraveghetorul din hol,care necesita si el putina "atentie".Apoi urmeaza inspectorul care foarte probabil ca trage si el din toata afacerea asta.Un om imbracat elegant,camasa cravata,"chieptanat",un adevarat domn.Sau asa se pretinde a fi.Era simpatic ,nu pot nega asta,mai ales cand venea tiptil pe langa clase ca un vanator inrait.Trebuia sa prinda cativa mielusei ca sa para "afacerea" serioasa.Eu una cred ca asta nu se va schimba niciodata.Va fi la nesfarsit o nebuneala in care se anunta un bacalaureat serios urmat de o greva a profesorilor.

Profesorii reusesc intotdeauna sa "convinga boierii" de la anticoruptie si alte organizatii de ochii lumii.Nimeni nu poate face nimic deoarece profesorii au un salariu mic.Daca li s ar taia "sarbatorile" din lista ar fin un haos total.Ca totul sa prinda un final este nevoie in primul rand de o rezolvare in cazul salariilor.E foarte clar ca romanul nu traieste din salariu ci din "atentii".Daca s ar educa un pic mentalitatea acele atentii s ar putea transforma intr un salariu satisfacator si lipsit de nevoia altor venituri.Ar fi prea frumos ,asa?

Din varf pana la baza totul este controlat si bine gandit astfel incat sa ne induca pe noi in ideea ca usor se schimba cate ceva.

Da,eu vreau sa se schimbe ceva.Vreau sa se faca dracu un invatamant corect si bine pus la punct.Nu cu programe incarcate si inutile.Nu cu vulturi de profesori carora li se lipesc ochii de cate un cadou.Nu cu ministrii tampiti care se joaca cu legile ficare cum ii trasneste.In fiecare an apare cate o aiureala,in anul umator se anuleaza.What a fuck?Opriti va,sunt niste oameni rataciti aici din cauza voastra care habar n au cum sa o apuce si/ce le trebuie.Cum spunea o profa de a mea "Astea ce viseaza noaptea pun in apicatie ziua".Ganditi,ganditi si iar ganditi! Stiu va cer prea multe ,asta incluzand trezirea voastra de pe un scaun pufos si moale.AAA si apropos daca nu vreti sa planificati cum trebuie si sa acordati atentia necesara problemelor din invatamant mai bine continuati sa dormiti.Decat sa faceti mai mult rau...

Sincer imi vine sa vomit cand descopar lucruri nu tocmai placute.Si ca measj sincer sa va fut in gura pe toti spagarii pentru ca ma faceti pe mine sa renunt la un vis pentru a il creste pe al vostru si pentru ca inevitabil probabil voi fi nevoita sa calc pe urmele voastre.Voi incerca sa nu va urmez,sper si altii alaturi de mine sa incerce...Incercarea moarte n are!

Vacanta de limpezire a sufletului

Doar cateva poze din vacanta care a reusit sa mi vindece in mare parte sufletul ranced si gol,in care nu mai exista acei fluturi roz si calzi in stomac,ci doar unul mic,negru si rece.Ce gust amar iti lasa perfectiunea care dintr o naivitate incepi sa nu o mai vezi perfecta.Ce nebunie,ce viteza,ce azi simplu ,fara el,ce gand diabolic de a ma afunda in simplitate desi in micile caderi mi e dor de complexitate,ce privire stinsa clipeste resemnata,oftand,uitand,zambind,reconstruind.

Fumez durere si suferinta,vreau sa ma las...

Totul a inceput ca o simpla curiozitate.Necunoasterea m a indrumat spre cai pe care poate in adancul meu,vroiam intr adevar sa ajung.La inceput fumul nu imi intra la piept,nu era atat de curajos asa ca se oprea din pacate in gat.Mai tarziu,am inceput sa simt placerea si iubirea pentru tigara.Ma indragostisem nebuneste si ma infundam in senzatiile pe care mi le oferea.A fost placere la inceput,cand calcam cu primii pasi timizi spre ceea ce nu stiam ca va urma.Cand am ajuns la jumatatea tigarii,a fost tot placere,o placere profesionista,cu un trecut si un viitor stralucit,sau cel putin asa parea.Placere,am mai simtit si cand am trecut putin de jumatate,dar placerea incepea sa scada,nu mai era totul ca la inceput,relatia noastra parca se ardea grabita si sigura de un final.Acum tot ce simt cand fumez este doar durere si suferinta,care imi provoaca lacrimarea datorita fumului inabusotor si ma sufoca ,imi ucide aerul si sanatatea mintii.

Am facut tot posibilul sa nu ma las de fumat,dar tigara mi a cerut o de prea multe ori.Asa ca azi iti voi cere o pauza si sper sa ma pot lasa de fumat,pentru binele nostru.Poate candva voi mai fuma pasiv,sorbind fumul altor fumatori,dar asta nu inseamna ca ma voi intoarce la tine.Voi infrunta realitatea si o voi invata sa nu mai fumeze,sau cel putin macar un timp lung,cat sa imi vindec ranile primei tigari.

Gata cu voi! Acum este randul meu!

Ma trezesc dimineata cu gandul la o groaza de lucruri,atat de multe incat gandul la mine se rataceste pe drum si ramane doar o neimplinita dorinta.Oare sunt sortita sa ma pierd de mine o data cu trecerea timpului?De ce ma obliga destinul sa ma schimb?Nu stiu,nu am nici cea mai vaga idee.Stiu doar ca nu ma deranjeaza schimbarea in sine ci faptul ca nu voi sti niciodata daca ma schimb in bine sau in rau.Cine sunt eu de fapt,ce scop am pe pamantul asta?Sa fiu copil,femeie,mama si purtator de lumanari in final?Merit mai mult,da merit mai mult,insa "el",interiorul meu,uneori ma cam uita si ma lasa intr un colt sa ma ratacesc prin lumea asta prea respingatoare si lilgusitoare in acelasi timp.Un "el"care se pierde prin multimea gandurilor si ajunge treptat pe planul 2,apoi pe 3,pe 4 ...

Gandul meu e atat de complex incat nici eu insumi nu il mai inteleg.E atat de rapid si are atat entuziasm ,pacat ca de multe ori pana si eu il condamn dupa gratii.La nastere gandul meu era roz,dar simt cum culorile lui aprinse ,se transforma in culori din ce in ce mai intunecate si reci.Un gand agitat si necontrolat care calca alte ganduri in picioare si nu mai stie sa respecte regulile de circulatie,care distruge ordinea fireasca si influienteaza negativ,atragand alaturi de el alte ganduri.

Acum este momentul sa ma pierd de voi,sa imi iau zborul,sa va las undeva in urma,sa ma dedic exclusiv mie si numai mie,rasfatandu ma cu finetea linistii intr un spatiu in care exist doar eu si dorintele mele.

Este randul meu,ora este de partea mea aratandu mi ca este trecuta de miezul noptii,asa ca ma duc sa visez si sa imi ascult gandul.

Asculta-l si tu,sigur are ceva interesant de spus!

Ne iubim dar nu vreau sa ma "sacrific"!

Ouf,m am saturat de atatea certuri,de atatea discutii interminabile ce reiau mereu aceeasi idee.Azi m am gandit sa scriu despre o simpla relatie de iubire.O relatie cu nabadai.

Protagonistii mei,sunt doi oameni obisnuiti a caror relatie(privita din exterior) pare a fi de invidiat.Spun "privita din exterior" pentru ca pe undeva lucrurile nu se mai leaga atat de bine.Poate chiar si tu te vei recunoaste prin randurile mele poate nu(eu m as bucura sa stiu ca nu te regasesti).Nu de demult am cunoscut un cuplu ce parea a fi fericit,ea statea in bratele lui tot timpul,giugiuleli,imbratisari,dulcegarii,respect,saruturi furate...Ce mai? Super!Erau doi tineri fericiti ce iubeau si nu le pasa de nimeni si nimic.Dar,exact exista un dar,dupa trecerea timpului am observat cum cei doi se ascund unul de celalat ,acum discutiile lor se rezumau mai mult la cearta si chestii de genul.Sa fie oare ea de vina?Sa fie el...sau timpul?Probabil toate 3 plus alti vinovati.Nu sunt eu geniul observatiilor dar din cate mi am dat seama relatia incepuse sa fie ceva de genul _tu cu mingia,eu cu barfa;tu la fotbal,eu la telenovele_lucru cu care eu nu sunt de acord si nu voi fi niciodata.Da, mi se face rau cand vad atatea cupluri insirate pe un pamant curat,care isi separa hobby urile si obiceiurile de persoana iubita.What a fuck?!Da' ce mai,faci sifilis daca te duci cu ea pana la magazin sa faceti cumparaturi impreuna?Dai in diabet daca iesi cu ea si cu prietenele ei?Iar voi fetelor,vi se apleaca daca mergeti cu ei cand joaca fotbal sau se duc la peste?Va cade fundu daca jucati un joc la dublu pe calculator cu ei?Deci mor pe chestia asta ,pe separeurile pe care le creati.M am saturat de tampitii aia de barbati(nu si flacaul meu slava Domnului)care se ridica in picioare si spun"baieti haideti la un fotbal!" sau "baieti facem o bila?".Crapav ar mingia,da pe iubitele voastre nu le puteti lua?Nu vor? Dar le ati intrebat daca vor sau nu?Si va intrebati apoi de ce are supa spume cu bule mici...

Dar nici fetele nu sunt mai prejos si cand spun asta ma refer la genul ala de tipe care cand sunt invitate de prieten pe cine stie unde raspund cu "N am chef",Mi e somn,poate altadata","Ce sa caut eu acolo?Du te tu singur,daca vrei...".Atat ii trebuie saracului baiat sa plece de acasa,si sa isi faca damblaua,ca imediat ce se intoarce ,ea il face cu ou si cu otet "M ai inselat,pun pariu!Nu puteai sa stai cu mine?De ce te ai dus cu prietenii tai?Te simti mai bine cu ei decat cu mine?Du te la prietenii tai acum!Cu ei sa dormi!N ai plecat?".Ei dracia a dracului,pei cum sa nu se duca de rapa o relatie cand ambii incep sa isi divida obiceiurile,cand incep sa se regaseasca printre alte persoane(uneori chiar si de sex opus)?
Nu sunt de acord sub nicio forma cu ideea ca fiecare cu ce i place(desi mai exista si exceptii).Pei atunci de ce mai sari de cur in sus si sustii ca tu si sotia/prietena ta formati un intreg?Un intreg taiat in doua?Nu,nu i asa ,parerea mea este ca atunci cand vrei sa cladesti o relatie stabila si sigura trebuie sa faci astfel incat tu si cu el sa te intregesti atat de tare incat chiar sa se creeze un singur trup si suflet.

INCERCATI SA VA INCLUDETI UNUL IN ACTIVITATILE CELUILALT!

Chiar si atunci cand nu se dovedeste a fi ceea ce ti place,daca il/o iubesti cu adevarat va termina sa iti placa!

radar

M am plictisit,as merita un amant(a) !!!

O poveste adevarata
Acum cateva zile ,de urechile mele s a izbit un nou subiect,plictiseala dintre cei doi.Un el ii spunea unui prieten cum ca desi isi iubeste nevasta si o cosidera si cea mai buna amanta ,a simtit nevoia sa o insele.Hmmm... ciudat,nu? El afirma ca dupa un concediu de o luna si o saptamana ( cam asa ceva), de stat cu nevasta sa in aceeasi casa ,vazandu i fata,corpul,pielea,gesturile,tot ce tine de ea,nu se mai simtea atras si ca se instalase o obisnuinta cruda pe care nu si a putut o explica dar care sigur l a facut sa isi doreasca o schimbare.Mai spunea ca o iubeste foarte mult si ca ea este mai mult decat si ar fi dorit ,ca nu ar renunta la ea pentru nimic in lume.

Ok ,inteleg ca saracu s a saturat de fata ei dar de ce sa o insele,cand ar putea schimba ceva la ea.Sa inteleg din asta ca el daca ar naufragia pe o insula pustie alaturi de sotie,(Scuzati mi expresia) ar fute un copac numai ca sa schimbe ceva? Celalalt il aproba dar nu in totlitate.Si spunea ceva de genu ca este adevarat si ca automat dupa atata timp de stat cu ea ,simti nevoia macar sa vezi un alt fund sau alti sani nu neaparat sa o inseli.

Fratii mei,sunteti nebuni,scuzati ma ,dar nu va mai satura Domnu' !Viata pentru voi este un maraton cu cat futi mai mult cu atat mai bine...Oare atat de incuiat sa fie omul (nu vorbesc strict de barbati),sa aiba tot ce isi doreste ,o sotie gospodina,un copil,o amanta buna la pat,iar dupa toate astea inca sa isi doreasca o alta?Ne am nascut bolnavi?Nu,nu cred ,eu am impresia ca altii ne au facut bolnavi.Imi venea sa il intreb pe acel barbat "Mai omule,ce vrei mai omule mai mult de atat de la viata?Ai totul si daca sa zicem ca ai putea avea mai mult sunt sigura ca nici atunci nu te ar fi saturat viata!"Multi sunt cei care isi rup gatul doar ca sa ajunga cat mai sus ,multi sunt si cei care ajung din pacate mai jos decat baza,dar putini se multumesc cu nivelul mediu.Eu ,una nu mi as putea insela partenerul,mi ar fi foarte greu,cred ca ar trebui sa am o mare intorsatura in viata mea ca sa fac asta.Nu pot asigura ca el gandeste ca mine desi stiu ca nu m a inselat pana acum si pot baga mana in foc,deoarece suntem foarte deschisi si i am spus k prefer sa stiu adevarul indiferent cat de crud este,pentru a mi putea trai viata inainte,decat sa traiesc o minciuna.

Lasandu ma pe mine la o parte ,oare asa ganditi si voi ca baiatul mentionat mai sus,chiar credeti ca e mai buna viata in tu,ea si tu,alta?Ma enerveaza extrordinar acele persoane care traiesc o viata dubla si mi se par niste ratati tocmai pentru ca se inmultesc pe zi ce trece.Acei oameni sunt cei mai mari egoisti care prefera sa isi mentina sufletul si iubirea intacta pentru a nu suferi negandindu se la suferinta sotiei atunci cand va afla.La un moment dat totul se afla.Detest oamenii si ii urasc pentru ca nu stiu sa se multumeasca cu ce au,nu stiu sa se bucure de ce au acasa,nu pot vedea ce femeie minunata au si toate astea pentru ca exista o moda de cacat care o face atat pe ea cat si pe el sa se simta niste duri niste smecheri care au stiut sa treaca prin viata (distractii ,muzica ,femei,barbati),dar care saracii nici macar n au stiut sa vada lucrurile marunte pe care nu demult le adorau si ii faceau sa se simta mult mai bine.

Eu o viata as sta cu persoana pe care o iubesc ,numai eu cu el,nu m as plictisi sub nicio forma,as sta numai cu el si m as bucura pentru fiecare secunda petrecuta impreuna pentru ca nu voi avea siguranta ca viitorul apropiat ne va gasi tot in aceeasi postura.In orice situatie se pare ca omul intai vede defectele momentului iar apoi evidentiaza mult mai putin elementele lui pozitive.NU stie sa aprecieze mana persoanei iubite pentru ca deja o tine de ceva timp si e prea obisnuit de mana ei si inconstient doreste sa caute alte maini.Dar de ce sa cauti altceva ,in alta parte ,esti chior ,nu vezi ce maini minunate are persoana iubita,esti atat de pietrificat incat nu te mai poti afunda in jocul mainilor ei,te pierzi cu ochii in calculator,in televizor,in decolteurile altor munti cand muntele tau de acasa nu l ai urcat nici macar pe sfert?Eu sigur am dreptate,persoana din oglinda ma sutine,dar in dreptatea lumii cuvantul meu poate fi un esec,fiecare vede cum vrea ,si cred ca multe din persoanele care vad diferit de mine sunt persoanele care s au remodelat dupa alte imagini,alte caractere unde originalitatea si creativitatea mor legate . Stop,nu va mai inselati intre voi cu fiecare ocazie,nu mai cadeti ca fraierii in viciul asta pentru ca aveti un diamant in casa voastra ,trebuie doar sa l slefuti iar asta sigur va va ocupa mai mult decat o viata de om.

Pierdeti va unul in mintea celuilalt si nu in mintea celorlalti!

Pierduta in ganduri ,printre spatii ,punct si randuri

E trist sa spun ca m am schimbat privind din prisma ochilor mei inocenti de alta data.Sunt multe motivele care m au determintat sa imi schimb usor caracterul.Nu regret nici ceea ce am fost nici ceea ce sunt pentru ca mi am promis ca cel putin in viata asta nu voi lasa loc de regrete.Azi se pare ca ceva este schimbat in mine,poate ca si ieri am fost ca azi dar nu am stiut sa exprim prin cuvinte.Am uitat se pare cat de placut era sa fi linistit sa nu te mai gandesti la un el si la ce face.Candva nu obisnuiam sa imi exprim sentimentele,candva discutam cu vocea mea interioara. iar nemultumirile dintre noi incercam sa mi le potolesc si sa imi impun ideea "nu am dreptate",desi poate aveam dar totusi erau mici chichite pentru care nu imi doream sa aprind un foc.In timp am fost acuzata ca nu prea stiu sa imi exprim sentimentele in vorbe si ca,desi prin fapte stiu ,este mare nevoie de cuvinte.Am fost impinsa de la spate ca sa pun cartile pe masa cand am ceva pe suflet.Pentru binele relatiei ,mi am calcat orgoliul de om inchis in propriile memorii si am inceput sa insir nemultumiri.El facea la fel pentru ca eu i am cerut o cand am simtit ca se inchide si se consuma in el.Uneori as fi preferat sa ramana inchis pentru ca deschiderea portilor nu prea mi a adus o noanta placuta.De ceva timp incoace,am inceput sa torn tot,desi as fi putut sa ma abtin sa ma controlez ,sa ma calmez,pastrandu ma rationala in continuare.Acest turnat,face sa creasca nivelul discutiilor intre noi si simt de multe ori ca se iroseste un timp minunat.E adevarat ca intotdeauna discutiile se incheie intr un mod placut linistitor care ne gaseste imbratisati si pierduti total de tensiune.Uneori ma gandesc ca nu este un lucru rau,ca poate aceste discutii sincere si aceste rezolvari de la baza a problemelor,prelungesc si mentin o relatie vie.Dar simt ca ar putea candva greutatile sa ne apese.Ma cam ingrozeste viitorul desi prezentul inca este perfect si nu as vrea sa ne pierdem impreuna, separati intr o rutina.
Mi as dori ca rutina sa fie o hartie pe care s o mototolesc si sa o arunc la gunoi!
Tu,nu?

Tristeatea...ce vrea de la mine?

Tristetea... cuvant comun pe care tot il sterg din memorie si care tot reapare ca o buruiana cosita over and over again.Inca nu stiu de ce am momente in care sunt trista si incep sa ii judec pe cei care nu ma inteleg.Nu imi pot explica de ce cade pe umerii mei o avalansa atat de greoaie si apasatoare.Ma intristeaza ideea ca poate maine nu voi mai fi in bratele calde ale iubitului meu,ma intristeaza ideea ca nu sunt singurul om trist,ma intristeaza faptul ca scriu acest articol desi nu sunt trista.Sunt un om vesel poate prea fericit pentru secolul asta sau cel putin pentru momentul asta.Dar ma uit in spatele meu si vad fete ,care sa afunda in tristete neadoptand o doar ca un sentiment care trbuie trait ci ca un stil de viata.
Stiu!
Sunt prea multi factori care ne indruma calea trista.Paturi de spital pe care stau persoane iubite,lipsa sigurantei materiale, oameni care isi bat joc de oameni,imagini aramii,maronii,caramizii ,albastre ca cerul noptii ,uneori spre negru ne transforma in legume ,pierdute de culorile deschise ale imprejurimilor, ce isi hranesc starea in loc sa lupte impotriva ei.Sunt zile care iti incheaga sangele si simti ca esti in plus printre atatea vene si drumuri pe care nu stii sa le parcurgi. Se lasa viscol in sufletul tau si te simti tot mai rece de lumea asta,sentimente vii incep sa se instinga pentru ca tu te complaci in situatia asta.Eu cred ca noua oamenilor a inceput sa ne placa sa fim tristi,uneori ne face sa parem mai maturi,mai incarcati sufleteste,mai plini de povesti si experienta de viata.Dupa parerea mea tristetea nu este neaparat un lucru rau ,noi trebuie sa ii fim recunoscatori ca ea ne face uneori sa ne acordam mai mult timp noua insine ,sa cugetam mai bine asupra trecutului prezentului si viitorului si sa vedem lucrurile mai profund.Dar nu este bine nici sa cazi in ghiarele tristetii,o data ce te a prins ,mai greu scapi.O patura de scapare din aceste lanturi consecutive ,nu iti va oferi nimeni ,cand vei vrea ca cineva sa iti ofere o mana si sa te scoata din gandurile tale ,nu va fi pata de om langa tine sa asculte cuvintele memoriei tale pentru ca nu vei permite parerilor din jur sa graiasca in fata aromei de cenusa.

Pe nori visezi sa iti culci gandul
Sa analizezi pamantul
Cerandu i sa te mai asculte o data
Si sa smulga starea ta de piatra

Dragoste,sex,sentimente,iubire,detalii

Dragostea pentru mine reprezinta totalitatea expresiilor fetei,corpului,pivirilor si sunetelor intalnite intr un singur punct,placerea.Ea este un proces mult mai complex decat banalul sex care nu ne ofera decat o eliberare de moment.Dragostea include iubirea intre cei 2 parteneri intre care trebuie sa existe o conexiune speciala.Un alt element al ei poate fi si uneori "uitatul" preludiu care reprezinta timpul acordat exprimarii iubirii fata de partener,al mangaierilor,saruturilor,lipsit de orice urma de graba,in care ai dreptul sa te rasfeti si sa rasfeti la randul tau.Preludiul este un prim pas,dar foarte important realizat inaintea uniunii celor 2.Lipsa unui preludiu,nu inseamna neaparat o uniune esuata,insa axarea atentiei asupra lui,poate duce la o noapte romantica,unica,si de neuitat atat pentru tine cat si pentru el,prin toate acele mici gesturi pline de tandrete si lipsite de inhibitii in care amandoi va bucurati unul de cealalt ,lasand timpul sa faca ce vrea ,traind cu intensitate frumosul vostru vis real.Iubirea,este un element cheie deoarece aceste trairi unice nu pot lua fiinta fara aceasta.Sexul este doar o componenta a dragostei din multitudinea elementelor ce o formeaza.Sexul reprezinta contactul lipsit de sentimente si iubire prin care partenerii urmaresc doar satisfacerea egoista a propriilor satisfactii sexuale.El se descrie ca fiind(nu musai) un raport sexual scurt,sec,in care are loc o simpla penetrare rapida ,parca urmarita de ceas , care ,a doua zi este ca si uitata.
Acele mangaieri si sarutari erotice intre care timpul nu are loc ,acele cuvinte dulci soptite in timp ce faceti dragoste,acele senzatii realizate prin amestecul dintre calm,agitatie,erotism,nebunie si salbatice ,te vor face intotdeauna sa te simti fruntasi,iubit,dorit.Sunt prea putine cuvinte in dictionar pentru a descrie aceasta minunata arta plina de magie si fantezie. Dragostea apare cand esti in bratele lui si simti cum isi trece degetele prin parul tau in timp ce te saruta, gingasi, pe pielea ta fina care sensibila si plina de dorinta devine ca o piele de gaina,cand palma din parul tau aluneca usor catre obraz ,gat,umar,sani,abdomen si [...] ,trupul tau pacatos se pierde si devine alaturi de tine doar un sclav al placerii.Cearceaful strans in pumn,coloana arcuita si gura deschisa a sclavei ce tipa in liniste si arde din ce in ce mai tare ,fromeaza un incendiu cu care se vor purta lupte grele pentru instringerea lui.Siguranta bratelor care te cuprind te induc spre o stare de spirit usor drogata,in care nu poti decat sa savurezi parfumul penetrarii si a iubirii emanate .Dar parca nimic nu se compara cu zambetul larg si pur afisat si inbibat in fericirea recentului trecut sau cu sarutul pasional incrucisat cu privirea plina de recunostinta a momentelor incantatoare pe care vi le ati acordat.
Dragostea este in fiecare firicel de aer,daca se afla la un nivel mai inalt,invata sa zbori!

Copilarie,dor,amintiri,timp trecut!

Copilarie,dulce copilarie
Nu credeam sa se instinga
Si ca nu o sa mai fie...
Copilaria este un cuvant incarcat de sentimente si amintiri care uneori te intristeaza ,alteori te bucura,ceva ce stim ca dupa un timp nu ne mai apartine in totalitate.In inocenta din ochii tai ,pe care cu siguranta tu nu ai vazut o niciodata,e foarte posibil ca cineva din acei "monstrii" sa se fi regasit,asa cum tu te uiti in ochii altor copii si iti aduci aminte de copilaria ta.Totul era atat de simplu...Toata lumea iti lua apararea,toti te iubeau,desi ti e nu ti pasa si nici macar nu aveai nevoie de iubirea lor.Aveai un loc al tau pe care il exploatai la maxim cu ceilalti copii si nu iti pasa daca ai bani sau nu ,daca i ai impresionat indeajuns de mult pe prietenii tai,tu erai doar tu.Un copil simplu,care nu cunostea lumea celor "mari",care oricum era o lume obositoare,plictisitoare,enervanta si neplacuta.Erai doar tu si jucarioara ta pentru care nu ai fi renuntat nici in ruptul capului la ea deoarece te intelegea,era intotdeauna langa tine,nu te certa,nu te punea sa ti faci temele,pur si simplu era dispusa sa ti faca toate poftele.Mi aduc aminte cu nostalgie de clipele minunate petrecute in copilarie,toate acele jocuri gen sotron,tara tara vrem ostasi,adevar sau obligatie,atinsea,ascunsea si multe multe alte jocuri care faceau ca ziua sa ma uite ,ajungand la ora 11 noaptea acasa.Cand ma cataram in toti copacii facad asa zisele "casute" ce reprezentau de fapt doar o parte dintr un pom pe care trebuia sa ti o alegi.Toti copacii au fost saracii la randul lor casute,cand ne urcam cate 6 ,7copii. Norocul lor era ca mai eram vazuti de "pensionarii de la balcon care nu aveau ce face decat sa ne strice noua distractia" si fugeam pe ruptelea fara sa ne mai uitam inapoi ...Era de vis cand ne aruncam in mormanele de frunze ,toamna si ne prafuiam din cap pana in picioare,respirand praful ala pana in fundul plamanului.Dar noua ce ne pasa ca eram murdari din cap pana in picioare sau ca printre frunzele alea erau urechelnite si fel de fel de insecte.Ce ne pasa noua ca mama statea zilnic sa ne spele hainele.Imi aduc aminte aproape vag cand furam trandafiri ,mari,frumosi(soi care nu prea l am mai intalnit)si ii toceam in paharele de sifon cumparate dupa o zi de joaca,facand un terci pe care noi vroiam sa il vindem.Chiar daca nu vineam nimic si nu ne baga nimeni in seama, randeam cu gura pana la urechi unul de celalalt cand incercam sa ne "vindem marfa.Sau cand mai jucam cate un joc cu mingia si spargeam cu sau fara voie cate un geam si eram alergati printre toate blocurile,parcurile dar mai ales cand ne "parau" parintilor si eram nevoiti sa intram in casa si sa ne uitam la ceilalti copii cum se joaca,din inchisoarea noastra de zi "balconul".Cate amintiri...Habar nu aveam noi ce inseamna grijile parintilor si celor din jur ,noi eram concentrati pe propriile noastre trasnai si nebunii care ne inveseleau ziua ,eram niste semizei care isi puteau desena lumea in culori nu ca cei mari doar in alb si negru.

Una din cea mai mare trasnaie facuta de mine si pe care nu am sa o uit niciodata ,este Trasnaia cu manusa.Totul incepe intr o dimineata superba ,asa cum o vede fiecare copil,in care mama m a certat si daca nu ma insel am primit si o palma.Copil rau cum eram eu pe atunci ,cum puteam eu sa accept asa ceva si ma gandisem eu "Da de ce ma bate mama intr una ,de ce sunt eu proasta si stau sa ma bata ,stai ca fac eu ceva sa nu ma mai bata...".Ce credeti ca mi a trecut prin minte? Mda...sa fug de acasa .Dar ce credeti ca am luat cu mine? Va ganditi ca ceva de mancare, bani,apa?NU... eu mi am luat pistolul cu bile si o manusa de 6000 de bile de pistol (colectia mea de pe atunci) si am plecat.Bineinteles ca habar nu aveam unde ma duc si nici prin cap nu imi trecea ce voi face si toate astea pentru ca stiam sigur ca am manusa mea cu bile si nu o sa am nevoie de altceva.M am invartit,m am rasucit si m am intors inapoi pentru ca nu imi placea zona prin care planuiam sa merg.Am incercat prin alta zona,unde mi am si pierdut manusa mea cu 6000 de bile ,deci imi pierdusem proviziile supravietuirii in viziunea unui copil.Dar tot incercand si incercand m am trezit tot la mine in cartier.M am enervat ca nu stiam pe unde sa ma duc si ca am pierdut si bilele si m am intors acasa pentru ca nu stiam ca e atat de greu sa pleci de acasa,mai ales cand nici nu stiam prea bine decat o bucatica din cartier.La 6 ani ce vrei?Faza tare este ca ,ajunsa acasa,m a luat mama la zori ,eu lasand inainte sa plec de acasa un biletel "De adio".A ras mama de mine nitel si i a trecut.Ea cred ca a uitat,eu nu :))
Daca ar fi sa gasesc sinonimul copilariei ,cel mai potrivit cuvant ar fi libertatea. Libertate care cu cresterea in varsta ni se fura un pic cate un pic.Nimeni nu ne poate fura toata libertatea deci un strop de copilarie va fi mereu in noi dar din pacate nu il vom mai putea valorifica asa cum obisnuiam.Iportant este sa te bucuri de momentele traite chiar daca trecutul a avut si parti urate, trebuie sa ne amintim doar acele clipe de vis pe care le a trait total intens ,canva,copilul din noi.Copilaria va ramane intotdeauna intiparita ca un filmulet ,in interiorul nostru si ar fi pacat sa se ajunga la ideea ca maturizarea e calea spre perfectiune sau cel putin spre normalitate.Acolo unde copilul de alta data este mort definitiv, acolo se va gasi intotdeauna un suflet trist, singur si pierdut.Niciodata nu e prea tarziu sa scoatem putin copilul din interiorul nostru la suprafata pentru ca doar atunci vom simti fericirea si bucuria imensa pe care o simteam cand eram copii.
In spatele privirii inocente si necunoscatoare pana si un copil crede ca aceasta pretioasa copilarie reprezinta fericirea iar maturitatea doar dezatru.Parerea mea este ca normalitatea se naste atunci cand copilaria si maturitatea se combina echilibrat.
Fa astfel incat sa nu iti regreti timpul trecut si copilaria pe care nu o mai ai ci sa faci astfel incat la batranete sa simti aceeasi nostalgie pentru ce traiesti acum,in prezent.

1 mai cu mici,cu bere,cu muzica...

1 mai...
Pentru multi dintre voi 1 mai reprezinta o zi plina de distractii in compania prietenilor,iubitului/ei ,micilor care sfaraie pe gratar si aluneca mereu perfect cu o bere.O combina la maxim cu toate genurile de muzica (din nefericire in ceamai mare parte manele) in care unii joaca fotbal,altii carti ,unii fac micii altii danseaza sau pur si simplu stau la un pahar de vorba.E o zi relaxanta care in mod obisnuit te destreseaza,te linisteste si te face sa te bucuri de aceasta frumoasa zi impreuna cu prietenii tai.Descrierea facuta in randurile anterioare ,nu reprezinta stilul tuturor de petrecere a zilei de 1 mai.Sunt ,poate,si persoane care stau acasa si se afunda in aceeasi rutina,alaturi de mama tata si un frate sau alaturi doar de sot /sotie.Daca m ar intreba cineva unde fac 1 maiul as spune ca nu stiu si ca am destule oferte dar nu ma pot divide.Prima oferta mai importanta ar fi cu cortul,undeva prin costinesti sau alte statiuni,la un concert,mici,bere,ceva simplu si frumos.A doua oferta ar fi undeva la tara cu foarte multi colegi si amici de ai mei,cazarea fiind acasa la o prietena.Principalul "obiectiv turistic" fiind o cetate mai veche mai exact langa ea sa facem un gratar,tot nelipsitii mici si nelipsita bere muzica si alte chestii.Problema este urmatoarea ca prima propunere este de la iubitul meu si ma cam doare sufletul sa il refuz mai ales ca mi se pare cam sec sa fim doar o manutza de oameni care asculta un concert(asa vad eu din unghiul meu,desi poate nu este chiar asa)mai ales ca nu sunt adepta concertelor ci a downloadului de pe net.Ar fi frumos ,nu pot spune nu dar mi e greata de statiuni,plaja constanta(desi n as pleca de aici nici sa ma iei cu macaraua)si tare mi ar placea sa aleg a 2 a oferta si stiu ca si lui i ar placea dar nu mai mult decat sa mearga intr o statiune.E un pic cam grea decizia asta pentru ca intre noi este si o oarecare diferenta de varsta ,iar mi e mi place sa fiu unde sunt multi cunoscuti undeva unde sa ma simt si sigura pe mine.Acum imi amintesc de mine cand aveam vreo 12,13 ani si ma duceam cu mama,cu matusile si cu vreo vecina la iarba verde si le ascultam de dimineata pana seara barfele si probleme (nu ca nu mi ar fi placut sa stau cu nasu in vorba)dar in acel moment imi doream extraodinar de mult sa fiu intr o gasca mare de prieteni sa ma distrez si eu ca toti "aia mai mari".Acum insa ,parca tare mi ar placea sa imi petrec 1 maiul la mine in pat ,uitandu ma la un film si halind floricele,sa fiu singura ,sa nu ma streseze nimeni sa nu stau nici cu prieteni nici cu muzica in cap nici cu mici,nici cu bere(poate un Pepsi cel mult),sa stau tolanita toata ziua ca o rosie pleostita.Deobicei asa ma relaxez eu si inca bine de tot.Dar ma gandesc ca si daca n as fi avut oferte m as fi agitat ca o apa minerala plata si nici atunci nu mi ar fi convenit.Stiti vorba aia "cand fu tache nu fu tica,cand fu tica nu fu tache".Acum astept doar ca creierul meu sa analizeze singur (ca mi e mi e lene) si sa decida unde o fi sa merg.
Eu va urez un 1 mai superb in compania celor dragi si va doresc sa nu terminati ziua balonati ci la fel de fericiti ca la inceputul zilei,distrati va la maxim pentru ca daca voi nu vreti sa va distrati ,o sa ma distrez eu si pentru voi,deci mai ganditi va si dati va coate daca nimeni nu v a invitat inca pe undeva ,autoinvitati va :)) doar nu o sa pierdeti o zi ca asta.
Distractie placuta everybody!
Voi unde va petreceti sau ati petrecut 1 mai?

Prieteni si despre prieteni

Prietenii sunt ca vantul,vin pleaca,revin,nu mai revin nicioadata sau sunt pentru totdeauna.A fi un bun prieten inseamna sa iti pese cu adevarat de ceea ce spune cel de langa tine,sa te intereseze viata lui si problemele,asta ca la randul tau sa ai in fata un bun prieten.Prieten iti poate fi oricine si eu cred ca in materie de prieteni nu ar trebui sa fim neaparat selectivi(nereferindu ma la cei din anturaje nu tocmai placute)pentru ca necesitatea de a avea un prieten inseamna dependenta de un alt suflet care sa te inteleaga,nu dependenta de un aspect fizic.Nu de putine ori vad acel dispret pentru temperamentele mai timide,mai retrase sau pentru cei cu probleme fizice-razi azi iar maine copilul tau poate arata la fel-.Tot timpul vad respingeri din partea celor care se cred "tari" si acest lucru imi provoaca o scarba imensa deoarece pana si ei la randul lor au fost candva considerati "ratati" dar care acum ajunsi in varf au uitat cine sunt de fapt.Nu poate fi considerat decat mincinosa,acea persoana care afirma ca intotdeauna a fost populara,iubita de toata lumea sau ca au fost vazuta ca un exemplu.Mai devreme sau mai tarziu toti vom avea momentele noastre de "ratati" sau de "populari"pentru ca nu toata lumea te va placea la infinit,grupurile de prieteni se schimba(gradinita,scoala generala,liceu,facultate,munca,familie etc) nu poti fi fruntasi peste tot.Nu toti te vad ca pe un prieten desi ti se adreseaza "prietenul meu" si nu stii cand te trezesti ca de fapt acea persoana nu te place.Suntem cu totii niste mincinosi si avem nevoie de minciuna ca de apa desi unii mint mai putin si altii mult prea mult.Eu consider ca cel mai important lucru este sa tragi o invatatura de la viata atunci cand vei fi considerat "ratat" ca la randul tau cand vei fi popular printre colegi, sa nu ii tratezi cu spatele pe cei care fie iti vor fi subordonati,fie ca iti vor fi colegi mai retrasi sau alte cazuri.Trebuie sa tratam cu respect pe fiecare si sa incercam sa ii ajutam ,cum poate ,pe noi nu ne a ajutat nimeni si nu sa megem ca oile numai cu grupul "celor tari".Sigur la randul nostru ne am fi dorit sa ne asculte cineva inainte sa ne judece si sa randa de noi si cu siguranta nu ne a placut acest "tratament" dar cum noua nu ne a placut ar fi bine sa nu il aplicam mai departe si sa facem ceva pentru ca nu vei sti niciodata cand ai langa tine un bun prieten si nu ai sa l vezi.Motive ca sa spui ca "X" ,"Y" ,"Z" nu iti sunt buni prieteni sunt 1000 si poate ca asa si este dar inainte este bine sa te gandesti si sa alegi una din variante "nu este un om perfect,nici eu" sau "pur si simplu nu il pot considera prieten pentru ca nu ma intelege".Ca sa ai parte de un prieten bun trebuie sa stii,in primul rand foarte bine care sunt calitatile care ti le ai dori de la el si mai putin defectele pe care le are.Adevarul este ca nu poti sti niciodata cand prietenul tau din copilarie impreuna cu care ai facut scoala si cu care inca mai stai in bloc ,care te intelege si il intelegi,te poate "trada" sau juca cu micile secrete pe care i le ai dezvaluit candva.In orice domeniu exista riscuri iar prietenia nu este o exceptie.Pentru o relatie buna de prietenie,trebuie sa innozi foarte multe firicele de ata,si trebuie sa acorzi timp timpului,pentru a vedea omul limpede si adevaratul lui caracter.Un lucru foarte important pe care trebuie sa il mentionez este acela ca daca prietenul sau prietena ta nu iti acorda tot timpul numai ti e asta nu inseamna ca nu este un bun prieten,gandeste te ca poate are un iubit,un sot,un loc de munca si multe alte probleme proprii.Incearca sa nu te gandesti numai la tine si sa vezi numai din prisma ochilor tai problema.Eu personal cel mai bun prieten pe care il am este iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate.Am si alti prieteni buni dar am si o groaza de prieteni si punct,adica cu care ies in oras ,cu care ma distrez ,cu care fac toate nebuniile pamantului dar carora nu le spun mai nimic "din casa".In ziua de azi e cam greu sa mentii o relatie de prietenie sincera mai ales cand nevoia de concurenta apare la orice pas precum invidia si alti factori negativi dar important este ca macar spiritul de confidentialitate sa ramana intact,chiar daca usor usor moare si acest spirit.
Eu va urez cat mai multi prieteni buni si o relatie sociala excelenta tuturor si nu uitati chiar daca azi sunteti niste ratati ,cu siguranta maine veti fi cei mai buni dar si invers!

Intrebarea ta,conteaza!

Daca ai nevoie de o persoana care sa iti asculte oful sau pur si simplu vrei sa discuti cu cineva sau sa imi pui vreo intrebare,sunt aici pentru tine!
Va pup,cititorii mei! :*

Oameni,eu,viata

Ma uit printr un geam al camerei mele si vad trecand masini.E liniste,pace,doar calculatorul meu cam vechi, hârâie.E inca o zi frumoasa in viata mea,asa cum le vad,de felul meu,pe toate.Buzunarul meu depoziteaza cateva hartii de un leu(mai bine decat nimic),un buzunar de la o pereche de pantaloni,deci am pantaloni.Si ce?Toata lumea are,dar nu toata lumea are pantaloni din banii parintilor.Inca traiesc pe picior mare desi nu sunt prea avuta si inca ma bucur de fiecare moment al vietii fara griji.Nu stiu inca ce e munca desi am vrut sa aflu si nu prea am avut succes(daca tot nu ma angajez din necesitate,macar sa am un loc de munca in domeniu care imi place),nu stiu ce este o viata pe cont propriu,nu stiu daca voi calca cu dreptul in viitorul apropiat care ma impinge de la spate spre un alt drum dar sunt constienta ca nu voi mai avea libertatea pe care o am acum.Nu voi mai putea sa imi fiu propriul sef,nu voi mai putea sa ma joc cu timpul,nu voi mai putea urca cu aceeasi indiferenta intr un autobuz si sa raspund la intrebarea "Biletul sau abonamentul?"cu "N-am!"si nu mi e teama de toate astea pentru ca sunt dispusa sa le infrunt ,dar cand ma gandesc ca timpul nu va ma fi in favoarea mea si ca nu voi mai putea sta(cu atata usurinta cu care stau acum),intr un pat gandundu ma la absolut nimic,pregatindu mi intrarea inr o comã voita, satisfacator de relaxanta si placuta...Imi place sa ma agit sa fac ,sa dreg,sa ma implic in lucruri care imi fac placere si cand ma apuc de un lucru trebuie neaparat sa il duc la capat, dar intotdeauna las loc pentru ritualul "Coma".Eu personal recunoasc ca nu stiu absolut nimic despre viata si chiar exista riscul sa nu aflu totul desprea ea nici in ultimele clipe de viata si stiu ca inca mai am multe lectii de primit de la viata si sper sa fiu un bun elev care sa invete din fiecare.Nici nu stiu de ce ma gandesc la viitorul meu sau mai bine spus stiu.O fac doar ca sa imi implementez si mai profund ideea ca trebuie sa ma bucur cat mai pot pentru ca nu se stie niciodata cand poti cadea intr o vesnica rutina si nu iti poti da seama cand te cuprinde scarba fata de tine ,de oameni,de situatia materiala,de locul de munca,de viata.Iubesc totul in jurul meu,pana si acel spin care imi penetreaza piciorul dimineata cand ma trezesc grabita sa plec spre scoala.Spun eu cateva cuvinte de dulce dar imi trece si nu imi permit sa stau nervoasa toata ziua doar pentru o mica tâmpenie.Iubesc si aerul pentru ca multumita lui eu traiesc ,hranindu ma cu cel mai gustos aliment _aerul_.Dar trebuie sa recunosc ca nu prea iubesc omul,dar nici nu il urasc deoarece omul nu este ca spinul,nu inteapa din inconstienta sau involuntar,intepaturile omului sunt mult mai adanci ,mult mai dureroase si cel mai rau e ca sunt suta la suta voluntare.Dar nu e asta o problema,ce ne am face noi daca nu ar fi râca asta intre oameni,barfa,rautatea,viclenia...Ne am uita ca prostii unul la altul ,de dimineata pana seara,de seara pana dimineata.Asa a fost sa fie.Mergem inainte cu rau cu bine.Ne semnam si noi condica vietii in fiecare dimineata,asta pana iesim la pensie.Important este sa nu uiti cine esti ce vrei si mai ales sa nu uiti ca in tine exista intotdeauna un copil vesel caruia daca i ai acorda din cand in cand putina atentie,ti ar mai colora lumea.

Vise

Sunt ofticata,recunosc!
Ma oftica ideea ca desi toata lumea viseaza ,eu nu imi pot aminti niciodata visul iar de cand ma stiu am avut dor 3 sau 4 vise pe care le am constientizat dupa ce m am trezit,dar pana si pe alea le am uitat.Imi plac foarte mult visele pentru ca reprezinta o parte creatoare din noi,vrand nevrand dam dumu la imaginatie si zburam prin mii si mii de lumi pe care le traim sau am vrea sa le traim.Mai sunt si tipurile alea de vise in care te visezi super erou si salvatorul zilei,sau genul ala de vis in care te trezesti ud din cap pana in picioare,cu perna stransa puternic in brate,datorita monstrului fantomei,zombiului sau alte creaturi "de vis".
Tu ce visezi noaptea?
As fi foarte bucuroasa daca v ati impartasi visele cu mine,abia astept!

Poezie-O alta lumea,visul

Prin somn ,prin vise ,rataciti mereu,
De ne imbata n somnul greu
Se deschid noi viziuni exceptionale
Legate prin micile canale

Ce duc spre constient inconstient
Ce face tot ,real , prezent
Ce pun in practica colectii de imagini
Enumerate subtil pe niste pagini

Derulate iar si iar
Ingrosate intr un chienar
Se pierd ,se regasesc ,se pierd din nou
Insemnate in stilou

Miscari involuntare
Care...
Amplifica poze reale ,ireale
Pierdute in creatii azonale

Moment de liniste sau agitat
Te a usurat sau apasat
Esti rupt de azi , intr o noua era
O alta coaja, sub o alta maniera

Zi pe pamant noapte in vis
Lumi ce nu s au atins
Ce merg in paralel de cand e neamul
In comun avand doar geamul

Ce face trecerea de la una la alta
Pe care sta lipita harta
Nevazuta de ochiul omenesc
Ne joaca feste nefiresc

E veacul purtat de apasare
Cu un ideal ce sta aprins
Dandu ne o a doua sansa
In vis...

Poezie-Tanara mamica

Copiii nasc copii
Si incadrat in peisaj
Sta copilul in brate cu copilul
Pornind intr un pelerinaj

Samanta de copil pune samanta
Iar cand floare din pamant rasare
El fuge ...
Si se naste in nefiinta

Copii ce imbatranesc de mici
Ce arunca jucariile de plus
ce nu stiu problema a confrunta
ganduri innecate in apa de sub dus

batrani nestiutori de viata
ce sustin ca au experienta struna,
dar care ranesc,
in loc sa loveasca cu o vorba buna...

oameni ce urasc oameni
oameni ce urasc pe Domnul
oameni ce urasc viata
Doamne ce urat e omul

Parfum de viata vesinca
Iti imbiba nasul
Atragandu te n capcana
Neglijandu ti pasul

Se nasc copii si mor copii
Ai tai copii ,ai ei copii
Ai vrea si tu sa stii
De ce au murit copii...

Poezie-Speranta

In palma ei ,un fulg de speranta
S a asternut ...
Ea n a stiut sa l foloseasca
Si l a pierdut...
E musai sa profiti de sansa,
Caci nu se stie,
Dar daca nu crezi in ea,
Te rog sa mi o dai mi e !
Caci am sa stiu s o ingrijesc,
S o tin la piept
Cum grija are pentru munca sa,
Batranul intelept.

Poezie-Floarea din carte

Floarea din carte

Sub val de luna o flore se reflecta
Unica in felul ei,in ansamblu e perfecta
Matreata floare ,de un albastru incins
Pe intreg pamant ea s a extins

Imprastiata pe covorul albastrui
Al ei,si nu,al nimanui
Dornica de viata se zbate in vant
Ce ii creaza un intreg descant

Mandra sta in al ei regat de sticla
Socant de mare, iar ea pitica
Cu temelii de sarma imbetonata
Cu sticla ce nu poate fi sparta

Petale reci si umede de roua
Redefineau diminetile intr o lume noua.
Era matca,printre ale sale derivate
Ce le iubea in liniste si n soapte

De griji,alene mai ofta in noapte
Scriind idei in proproa i carte
Cu glas pictat ,de cantec de vioara
Ea scrie in fiecare seara.

Arunca cuvinte dulci pe propriul sange
Caci stie ca intr o zi ,si ea,va ajunge
La randul ei,va face parte
Dintr o obisnuita carte.

Iubirea

De ce iubim noi, oamenii?


Descrierea iubirii pe parcursul anilor a fost facuta in nenumarate feluri si moduri cu diferite explicatii si studii.

Dupa parerea mea iubirea nu are limite,iubirea nu se naste neaparat doar intre doi oameni cu pasiuni comune ,cu o educatie asemanatoare,sau in functie de averi,uneori nu se mai tine cont nici macar de sexul ambilor parteneri.Iubirea este un sentiment atat de profund si de special pentru noi oamenii incat sunt sigura ca nu exista om care sa nu si fi dorit sa o cunoasca macar o data in viata. Sunt oameni care o cunosc devreme si o pierd la fel de repede,sunt oameni care o cunosc devreme si o pastreaza vesnic, sunt oameni care o cunosc tarziu si invata sa o aprecieze si mai mult ,sunt oameni care o cunosc atat de tarziu incat nu si dau seama de ea,sunt oameni care se joaca cu iubirea,sunt oameni care o iau prea in serios,sunt oameni pur si simplu normali.Normalitatea nu este intotdeauna un lucru pozitiv deoarece normalitatea tuturor poate duce la mari greseli in viata unui om iar originalitatea normalitatea si greseala trebuiesc imbinate armonios. Spun asta deoarece, cum bine suntem constienti,noi,oamenii privim iubirea ca o torta ce arde la inceput si care pe parcurs se instinge usor usor si ramane doar fumul si respectul.Fiecare ramura a iubirii este foarte importanta inclusiv respectul,dragostea,dialogul,intelegerea,devotamentul,sinceritatea, prietenia etc.Nu trebuie niciodata sa cadem in axarea uneia singure,ci sa incercam sa formam un echilibru stabil ,un coktail al ansamblului care formeaza iubirea. Principalele motive pentru care noi avem atat de multa nevoie de iubire sunt reprezentate de incapabilitatea omului de a trai singur,nevoia continua de a se simti ocrotit si ascultat ,precum si instinctul "unde sunt 2 puterea creste",sanse mai mari in realizarea unor proiecte pe plan profesional,o mai buna relatie sociala,capatarea increderii in sine s.a.

Acum ceva timp in urma am auzit pe cineva,o persoana mai matura, spunand ca iubirea intre doua persoane cu caractere diferite ,cu puncte nu tocmai comune, de vedere ,nu poate exista o iubire vesnica ,descrisa ca in romane,referindu se si la diferente mari de varsta intre parteneri,spunea ca acest tip de iubire este doar ca o scanteie care se aprinde azi iar peste cativa ani iti lasa doar un gust amar,mai exact acea iubire este mai mult o pasiune. Eu sincera sa fiu nu prea sunt de acord cu aceasta persoana dintr un mare motiv.Dupa parerea mea atunci cand este atins subiectul iubire,nu incape loc de sfaturi,si teorii de viata,in care multi oameni s ar putea contrazice cu cazuri reale. Este adevarat ca sunt si cazuri nefericite,poate si al persoanei care a definit astfel iubirea,dar eu cred ca iubirea nu este ca un joc de fotbal in care antrenorul te poate coordona, pentru ca in dragoste trebuie sa fii si jucator si antrenor,nimeni nu este mai bun la asta si nici tu la randul tau nu esti mai bun ca nimeni.

Nici eu nici tu nici nimeni nu poate spune sigur ca iubirea are urmatoarele caracteristici,descrieri,sau pasi de urmat.Iubirea este extraordinar de frumoasa cu tot binele si raul pe care il include.Daca am sta sa ne gandim in mare am vedea ca intr un final pana si atunci cand ne certam cu partenereul,sau il "intepam" cu cuvinte pe care in realitate poate nici nu le simtim,chiar si in astfel de momente iubirea exista si ne pazeste dorinta de evadare din ea. Marea noastra problema este ca nu stim sa o aparam ,desi am vrea,problemele de zi cu zi, stresul acumulat si obisnuinta pot fi factori decisivi intr o despartire in care inca exista iubirea.Uneori dupa un timp apare sentimentul de sufocare de oboseala,in care simti nevoia sa fugi si sa lasi totul in urma ta,dar acest sentiment nu va fi niciodata creat doar de partener ci de amandoi.Uitam cu usurinta pasiunea si o lasam in urma pierdem interesul fata de partener,de viata de tot,pentru ca nu stim sa ne bucuram de viata si de cele mai marunte si neimportante lucruri,trecem peste ele fara sa ne orpim macar pentru un moment ca sa realizam ca de fapt si de drept ele ne fac pe noi fericiti.

Iubiti va si uitati de legea firii,legea omenirii,sfaturi,mame,tati,uitati de voi ,lasati exemplele de viata si relatiile celorlalti sa decurga cum vor ei si bucurati va de a voastra intr un mod unic asa cum este fiecare relatie in parte ,nu va ganditi la maine,bucurati va de azi,de voi,de relatia voastra,de iubirea voastra!

Si voi puteti merge pe apa,pe valuri, daca intr adevar va doriti asta!

orgasmul,arta dragostei

Eu,una, ma bucur enorm si se pare ca intru in 32 % din femeile care au intotdeauna orgasm atat cand are loc penetrarea cat si atunci cand am parte de un sex oral.Nu stiu daca toate femeile simt ca si mine orgasmul dar este mirific si total diferit de cel al barbatilor. La sexul oral eu,una,ma simt minunat si consider ca sexul oral este de 2 feluri unul care te relaxeaza ,te calmeaza te destreseaza, in care totul decurge calm si al doilea este acela in care iti vine sa musti din perna sa il zgarii pe partener,pur si simplu sa te urci pe pereti de placere.Amandoua ofera placeri diferite,si orgasme oarecum diferite,primul un orgasm linistit si tandru iar al doilea un orgasm foarte zbuciumat si energic. Parerea mea este ca barbatul doreste sa simta doreste sa vada si sa traiasca fiecare moment cu simtul realitati,pe cand noi,sau cel putin eu ma desprind total de aceasta lume,uneori nici oglinda dar nici eu nu ma mai recunosc, atunci cand simti ca tremura fiecare centimetru din tine si te pierzi prin fantezii avand o minte limpede si demult pierduta in meleaguri indepartate,innebunita dupa placerea oferita.
Fiecare ejaculare avuta nu o pot descrie altfel decat ca o pierdere de memorie,o cadere intr o superba si eliberatoare inconstienta,in care spiritul tau se descarca si te duce pana pe nori,o explozie de sentimente!