Tristeatea...ce vrea de la mine?

Tristetea... cuvant comun pe care tot il sterg din memorie si care tot reapare ca o buruiana cosita over and over again.Inca nu stiu de ce am momente in care sunt trista si incep sa ii judec pe cei care nu ma inteleg.Nu imi pot explica de ce cade pe umerii mei o avalansa atat de greoaie si apasatoare.Ma intristeaza ideea ca poate maine nu voi mai fi in bratele calde ale iubitului meu,ma intristeaza ideea ca nu sunt singurul om trist,ma intristeaza faptul ca scriu acest articol desi nu sunt trista.Sunt un om vesel poate prea fericit pentru secolul asta sau cel putin pentru momentul asta.Dar ma uit in spatele meu si vad fete ,care sa afunda in tristete neadoptand o doar ca un sentiment care trbuie trait ci ca un stil de viata.
Stiu!
Sunt prea multi factori care ne indruma calea trista.Paturi de spital pe care stau persoane iubite,lipsa sigurantei materiale, oameni care isi bat joc de oameni,imagini aramii,maronii,caramizii ,albastre ca cerul noptii ,uneori spre negru ne transforma in legume ,pierdute de culorile deschise ale imprejurimilor, ce isi hranesc starea in loc sa lupte impotriva ei.Sunt zile care iti incheaga sangele si simti ca esti in plus printre atatea vene si drumuri pe care nu stii sa le parcurgi. Se lasa viscol in sufletul tau si te simti tot mai rece de lumea asta,sentimente vii incep sa se instinga pentru ca tu te complaci in situatia asta.Eu cred ca noua oamenilor a inceput sa ne placa sa fim tristi,uneori ne face sa parem mai maturi,mai incarcati sufleteste,mai plini de povesti si experienta de viata.Dupa parerea mea tristetea nu este neaparat un lucru rau ,noi trebuie sa ii fim recunoscatori ca ea ne face uneori sa ne acordam mai mult timp noua insine ,sa cugetam mai bine asupra trecutului prezentului si viitorului si sa vedem lucrurile mai profund.Dar nu este bine nici sa cazi in ghiarele tristetii,o data ce te a prins ,mai greu scapi.O patura de scapare din aceste lanturi consecutive ,nu iti va oferi nimeni ,cand vei vrea ca cineva sa iti ofere o mana si sa te scoata din gandurile tale ,nu va fi pata de om langa tine sa asculte cuvintele memoriei tale pentru ca nu vei permite parerilor din jur sa graiasca in fata aromei de cenusa.

Pe nori visezi sa iti culci gandul
Sa analizezi pamantul
Cerandu i sa te mai asculte o data
Si sa smulga starea ta de piatra