Oameni,eu,viata

Ma uit printr un geam al camerei mele si vad trecand masini.E liniste,pace,doar calculatorul meu cam vechi, hârâie.E inca o zi frumoasa in viata mea,asa cum le vad,de felul meu,pe toate.Buzunarul meu depoziteaza cateva hartii de un leu(mai bine decat nimic),un buzunar de la o pereche de pantaloni,deci am pantaloni.Si ce?Toata lumea are,dar nu toata lumea are pantaloni din banii parintilor.Inca traiesc pe picior mare desi nu sunt prea avuta si inca ma bucur de fiecare moment al vietii fara griji.Nu stiu inca ce e munca desi am vrut sa aflu si nu prea am avut succes(daca tot nu ma angajez din necesitate,macar sa am un loc de munca in domeniu care imi place),nu stiu ce este o viata pe cont propriu,nu stiu daca voi calca cu dreptul in viitorul apropiat care ma impinge de la spate spre un alt drum dar sunt constienta ca nu voi mai avea libertatea pe care o am acum.Nu voi mai putea sa imi fiu propriul sef,nu voi mai putea sa ma joc cu timpul,nu voi mai putea urca cu aceeasi indiferenta intr un autobuz si sa raspund la intrebarea "Biletul sau abonamentul?"cu "N-am!"si nu mi e teama de toate astea pentru ca sunt dispusa sa le infrunt ,dar cand ma gandesc ca timpul nu va ma fi in favoarea mea si ca nu voi mai putea sta(cu atata usurinta cu care stau acum),intr un pat gandundu ma la absolut nimic,pregatindu mi intrarea inr o comã voita, satisfacator de relaxanta si placuta...Imi place sa ma agit sa fac ,sa dreg,sa ma implic in lucruri care imi fac placere si cand ma apuc de un lucru trebuie neaparat sa il duc la capat, dar intotdeauna las loc pentru ritualul "Coma".Eu personal recunoasc ca nu stiu absolut nimic despre viata si chiar exista riscul sa nu aflu totul desprea ea nici in ultimele clipe de viata si stiu ca inca mai am multe lectii de primit de la viata si sper sa fiu un bun elev care sa invete din fiecare.Nici nu stiu de ce ma gandesc la viitorul meu sau mai bine spus stiu.O fac doar ca sa imi implementez si mai profund ideea ca trebuie sa ma bucur cat mai pot pentru ca nu se stie niciodata cand poti cadea intr o vesnica rutina si nu iti poti da seama cand te cuprinde scarba fata de tine ,de oameni,de situatia materiala,de locul de munca,de viata.Iubesc totul in jurul meu,pana si acel spin care imi penetreaza piciorul dimineata cand ma trezesc grabita sa plec spre scoala.Spun eu cateva cuvinte de dulce dar imi trece si nu imi permit sa stau nervoasa toata ziua doar pentru o mica tâmpenie.Iubesc si aerul pentru ca multumita lui eu traiesc ,hranindu ma cu cel mai gustos aliment _aerul_.Dar trebuie sa recunosc ca nu prea iubesc omul,dar nici nu il urasc deoarece omul nu este ca spinul,nu inteapa din inconstienta sau involuntar,intepaturile omului sunt mult mai adanci ,mult mai dureroase si cel mai rau e ca sunt suta la suta voluntare.Dar nu e asta o problema,ce ne am face noi daca nu ar fi râca asta intre oameni,barfa,rautatea,viclenia...Ne am uita ca prostii unul la altul ,de dimineata pana seara,de seara pana dimineata.Asa a fost sa fie.Mergem inainte cu rau cu bine.Ne semnam si noi condica vietii in fiecare dimineata,asta pana iesim la pensie.Important este sa nu uiti cine esti ce vrei si mai ales sa nu uiti ca in tine exista intotdeauna un copil vesel caruia daca i ai acorda din cand in cand putina atentie,ti ar mai colora lumea.