Fumez durere si suferinta,vreau sa ma las...

Totul a inceput ca o simpla curiozitate.Necunoasterea m a indrumat spre cai pe care poate in adancul meu,vroiam intr adevar sa ajung.La inceput fumul nu imi intra la piept,nu era atat de curajos asa ca se oprea din pacate in gat.Mai tarziu,am inceput sa simt placerea si iubirea pentru tigara.Ma indragostisem nebuneste si ma infundam in senzatiile pe care mi le oferea.A fost placere la inceput,cand calcam cu primii pasi timizi spre ceea ce nu stiam ca va urma.Cand am ajuns la jumatatea tigarii,a fost tot placere,o placere profesionista,cu un trecut si un viitor stralucit,sau cel putin asa parea.Placere,am mai simtit si cand am trecut putin de jumatate,dar placerea incepea sa scada,nu mai era totul ca la inceput,relatia noastra parca se ardea grabita si sigura de un final.Acum tot ce simt cand fumez este doar durere si suferinta,care imi provoaca lacrimarea datorita fumului inabusotor si ma sufoca ,imi ucide aerul si sanatatea mintii.

Am facut tot posibilul sa nu ma las de fumat,dar tigara mi a cerut o de prea multe ori.Asa ca azi iti voi cere o pauza si sper sa ma pot lasa de fumat,pentru binele nostru.Poate candva voi mai fuma pasiv,sorbind fumul altor fumatori,dar asta nu inseamna ca ma voi intoarce la tine.Voi infrunta realitatea si o voi invata sa nu mai fumeze,sau cel putin macar un timp lung,cat sa imi vindec ranile primei tigari.

Gata cu voi! Acum este randul meu!

Ma trezesc dimineata cu gandul la o groaza de lucruri,atat de multe incat gandul la mine se rataceste pe drum si ramane doar o neimplinita dorinta.Oare sunt sortita sa ma pierd de mine o data cu trecerea timpului?De ce ma obliga destinul sa ma schimb?Nu stiu,nu am nici cea mai vaga idee.Stiu doar ca nu ma deranjeaza schimbarea in sine ci faptul ca nu voi sti niciodata daca ma schimb in bine sau in rau.Cine sunt eu de fapt,ce scop am pe pamantul asta?Sa fiu copil,femeie,mama si purtator de lumanari in final?Merit mai mult,da merit mai mult,insa "el",interiorul meu,uneori ma cam uita si ma lasa intr un colt sa ma ratacesc prin lumea asta prea respingatoare si lilgusitoare in acelasi timp.Un "el"care se pierde prin multimea gandurilor si ajunge treptat pe planul 2,apoi pe 3,pe 4 ...

Gandul meu e atat de complex incat nici eu insumi nu il mai inteleg.E atat de rapid si are atat entuziasm ,pacat ca de multe ori pana si eu il condamn dupa gratii.La nastere gandul meu era roz,dar simt cum culorile lui aprinse ,se transforma in culori din ce in ce mai intunecate si reci.Un gand agitat si necontrolat care calca alte ganduri in picioare si nu mai stie sa respecte regulile de circulatie,care distruge ordinea fireasca si influienteaza negativ,atragand alaturi de el alte ganduri.

Acum este momentul sa ma pierd de voi,sa imi iau zborul,sa va las undeva in urma,sa ma dedic exclusiv mie si numai mie,rasfatandu ma cu finetea linistii intr un spatiu in care exist doar eu si dorintele mele.

Este randul meu,ora este de partea mea aratandu mi ca este trecuta de miezul noptii,asa ca ma duc sa visez si sa imi ascult gandul.

Asculta-l si tu,sigur are ceva interesant de spus!

Ne iubim dar nu vreau sa ma "sacrific"!

Ouf,m am saturat de atatea certuri,de atatea discutii interminabile ce reiau mereu aceeasi idee.Azi m am gandit sa scriu despre o simpla relatie de iubire.O relatie cu nabadai.

Protagonistii mei,sunt doi oameni obisnuiti a caror relatie(privita din exterior) pare a fi de invidiat.Spun "privita din exterior" pentru ca pe undeva lucrurile nu se mai leaga atat de bine.Poate chiar si tu te vei recunoaste prin randurile mele poate nu(eu m as bucura sa stiu ca nu te regasesti).Nu de demult am cunoscut un cuplu ce parea a fi fericit,ea statea in bratele lui tot timpul,giugiuleli,imbratisari,dulcegarii,respect,saruturi furate...Ce mai? Super!Erau doi tineri fericiti ce iubeau si nu le pasa de nimeni si nimic.Dar,exact exista un dar,dupa trecerea timpului am observat cum cei doi se ascund unul de celalat ,acum discutiile lor se rezumau mai mult la cearta si chestii de genul.Sa fie oare ea de vina?Sa fie el...sau timpul?Probabil toate 3 plus alti vinovati.Nu sunt eu geniul observatiilor dar din cate mi am dat seama relatia incepuse sa fie ceva de genul _tu cu mingia,eu cu barfa;tu la fotbal,eu la telenovele_lucru cu care eu nu sunt de acord si nu voi fi niciodata.Da, mi se face rau cand vad atatea cupluri insirate pe un pamant curat,care isi separa hobby urile si obiceiurile de persoana iubita.What a fuck?!Da' ce mai,faci sifilis daca te duci cu ea pana la magazin sa faceti cumparaturi impreuna?Dai in diabet daca iesi cu ea si cu prietenele ei?Iar voi fetelor,vi se apleaca daca mergeti cu ei cand joaca fotbal sau se duc la peste?Va cade fundu daca jucati un joc la dublu pe calculator cu ei?Deci mor pe chestia asta ,pe separeurile pe care le creati.M am saturat de tampitii aia de barbati(nu si flacaul meu slava Domnului)care se ridica in picioare si spun"baieti haideti la un fotbal!" sau "baieti facem o bila?".Crapav ar mingia,da pe iubitele voastre nu le puteti lua?Nu vor? Dar le ati intrebat daca vor sau nu?Si va intrebati apoi de ce are supa spume cu bule mici...

Dar nici fetele nu sunt mai prejos si cand spun asta ma refer la genul ala de tipe care cand sunt invitate de prieten pe cine stie unde raspund cu "N am chef",Mi e somn,poate altadata","Ce sa caut eu acolo?Du te tu singur,daca vrei...".Atat ii trebuie saracului baiat sa plece de acasa,si sa isi faca damblaua,ca imediat ce se intoarce ,ea il face cu ou si cu otet "M ai inselat,pun pariu!Nu puteai sa stai cu mine?De ce te ai dus cu prietenii tai?Te simti mai bine cu ei decat cu mine?Du te la prietenii tai acum!Cu ei sa dormi!N ai plecat?".Ei dracia a dracului,pei cum sa nu se duca de rapa o relatie cand ambii incep sa isi divida obiceiurile,cand incep sa se regaseasca printre alte persoane(uneori chiar si de sex opus)?
Nu sunt de acord sub nicio forma cu ideea ca fiecare cu ce i place(desi mai exista si exceptii).Pei atunci de ce mai sari de cur in sus si sustii ca tu si sotia/prietena ta formati un intreg?Un intreg taiat in doua?Nu,nu i asa ,parerea mea este ca atunci cand vrei sa cladesti o relatie stabila si sigura trebuie sa faci astfel incat tu si cu el sa te intregesti atat de tare incat chiar sa se creeze un singur trup si suflet.

INCERCATI SA VA INCLUDETI UNUL IN ACTIVITATILE CELUILALT!

Chiar si atunci cand nu se dovedeste a fi ceea ce ti place,daca il/o iubesti cu adevarat va termina sa iti placa!