E trist sa spun ca m am schimbat privind din prisma ochilor mei inocenti de alta data.Sunt multe motivele care m au determintat sa imi schimb usor caracterul.Nu regret nici ceea ce am fost nici ceea ce sunt pentru ca mi am promis ca cel putin in viata asta nu voi lasa loc de regrete.Azi se pare ca ceva este schimbat in mine,poate ca si ieri am fost ca azi dar nu am stiut sa exprim prin cuvinte.Am uitat se pare cat de placut era sa fi linistit sa nu te mai gandesti la un el si la ce face.Candva nu obisnuiam sa imi exprim sentimentele,candva discutam cu vocea mea interioara. iar nemultumirile dintre noi incercam sa mi le potolesc si sa imi impun ideea "nu am dreptate",desi poate aveam dar totusi erau mici chichite pentru care nu imi doream sa aprind un foc.In timp am fost acuzata ca nu prea stiu sa imi exprim sentimentele in vorbe si ca,desi prin fapte stiu ,este mare nevoie de cuvinte.Am fost impinsa de la spate ca sa pun cartile pe masa cand am ceva pe suflet.Pentru binele relatiei ,mi am calcat orgoliul de om inchis in propriile memorii si am inceput sa insir nemultumiri.El facea la fel pentru ca eu i am cerut o cand am simtit ca se inchide si se consuma in el.Uneori as fi preferat sa ramana inchis pentru ca deschiderea portilor nu prea mi a adus o noanta placuta.De ceva timp incoace,am inceput sa torn tot,desi as fi putut sa ma abtin sa ma controlez ,sa ma calmez,pastrandu ma rationala in continuare.Acest turnat,face sa creasca nivelul discutiilor intre noi si simt de multe ori ca se iroseste un timp minunat.E adevarat ca intotdeauna discutiile se incheie intr un mod placut linistitor care ne gaseste imbratisati si pierduti total de tensiune.Uneori ma gandesc ca nu este un lucru rau,ca poate aceste discutii sincere si aceste rezolvari de la baza a problemelor,prelungesc si mentin o relatie vie.Dar simt ca ar putea candva greutatile sa ne apese.Ma cam ingrozeste viitorul desi prezentul inca este perfect si nu as vrea sa ne pierdem impreuna, separati intr o rutina.
Mi as dori ca rutina sa fie o hartie pe care s o mototolesc si sa o arunc la gunoi!
Tu,nu?
Postări
Sa spui ce gandesti nu e o problema. Sa nu o faci, insa, si sa il lasi pe celalalt sa se consume teribil incercand sa-ti ghiceasca gandurile, sa se loveasca constant de acelasi "sunt bine", sustinut parca de ignoranta si indiferenta,..now thats evil. E o alta forma de rutina, poate una mai grea si mai apasatoare decat una traita la comun. Sa traiesti rutina singur cu tine insati, respins la fiecare incercare de a te exprima pe tine, e un iad. Cel mai de jos..
RăspundețiȘtergereanonim-da...uite ca nu am vazut din punctul tau de vedere si este foarte posibil sa ai dreptate.Uneori ne ascundem de toti ca sa le fie bine si sa ne fie bine sau sa para ca ne este bine si cand ne este lumea mai draga sa ne cada totul in cap.Poate undeva acolo ma indreptam eu dar se pare k am avut un inger sa ma trezeasca.Dar totusi nu este bine nici sa te agiti si sa reprosezi lucruri care ar putea sa doara ,prea des.
RăspundețiȘtergerete pup!
dragostea este un elan creator ,ea devine sursa de boala atunci cand o impiedici.
RăspundețiȘtergere