Vacanta de limpezire a sufletului

Doar cateva poze din vacanta care a reusit sa mi vindece in mare parte sufletul ranced si gol,in care nu mai exista acei fluturi roz si calzi in stomac,ci doar unul mic,negru si rece.Ce gust amar iti lasa perfectiunea care dintr o naivitate incepi sa nu o mai vezi perfecta.Ce nebunie,ce viteza,ce azi simplu ,fara el,ce gand diabolic de a ma afunda in simplitate desi in micile caderi mi e dor de complexitate,ce privire stinsa clipeste resemnata,oftand,uitand,zambind,reconstruind.

Fumez durere si suferinta,vreau sa ma las...

Totul a inceput ca o simpla curiozitate.Necunoasterea m a indrumat spre cai pe care poate in adancul meu,vroiam intr adevar sa ajung.La inceput fumul nu imi intra la piept,nu era atat de curajos asa ca se oprea din pacate in gat.Mai tarziu,am inceput sa simt placerea si iubirea pentru tigara.Ma indragostisem nebuneste si ma infundam in senzatiile pe care mi le oferea.A fost placere la inceput,cand calcam cu primii pasi timizi spre ceea ce nu stiam ca va urma.Cand am ajuns la jumatatea tigarii,a fost tot placere,o placere profesionista,cu un trecut si un viitor stralucit,sau cel putin asa parea.Placere,am mai simtit si cand am trecut putin de jumatate,dar placerea incepea sa scada,nu mai era totul ca la inceput,relatia noastra parca se ardea grabita si sigura de un final.Acum tot ce simt cand fumez este doar durere si suferinta,care imi provoaca lacrimarea datorita fumului inabusotor si ma sufoca ,imi ucide aerul si sanatatea mintii.

Am facut tot posibilul sa nu ma las de fumat,dar tigara mi a cerut o de prea multe ori.Asa ca azi iti voi cere o pauza si sper sa ma pot lasa de fumat,pentru binele nostru.Poate candva voi mai fuma pasiv,sorbind fumul altor fumatori,dar asta nu inseamna ca ma voi intoarce la tine.Voi infrunta realitatea si o voi invata sa nu mai fumeze,sau cel putin macar un timp lung,cat sa imi vindec ranile primei tigari.

Gata cu voi! Acum este randul meu!

Ma trezesc dimineata cu gandul la o groaza de lucruri,atat de multe incat gandul la mine se rataceste pe drum si ramane doar o neimplinita dorinta.Oare sunt sortita sa ma pierd de mine o data cu trecerea timpului?De ce ma obliga destinul sa ma schimb?Nu stiu,nu am nici cea mai vaga idee.Stiu doar ca nu ma deranjeaza schimbarea in sine ci faptul ca nu voi sti niciodata daca ma schimb in bine sau in rau.Cine sunt eu de fapt,ce scop am pe pamantul asta?Sa fiu copil,femeie,mama si purtator de lumanari in final?Merit mai mult,da merit mai mult,insa "el",interiorul meu,uneori ma cam uita si ma lasa intr un colt sa ma ratacesc prin lumea asta prea respingatoare si lilgusitoare in acelasi timp.Un "el"care se pierde prin multimea gandurilor si ajunge treptat pe planul 2,apoi pe 3,pe 4 ...

Gandul meu e atat de complex incat nici eu insumi nu il mai inteleg.E atat de rapid si are atat entuziasm ,pacat ca de multe ori pana si eu il condamn dupa gratii.La nastere gandul meu era roz,dar simt cum culorile lui aprinse ,se transforma in culori din ce in ce mai intunecate si reci.Un gand agitat si necontrolat care calca alte ganduri in picioare si nu mai stie sa respecte regulile de circulatie,care distruge ordinea fireasca si influienteaza negativ,atragand alaturi de el alte ganduri.

Acum este momentul sa ma pierd de voi,sa imi iau zborul,sa va las undeva in urma,sa ma dedic exclusiv mie si numai mie,rasfatandu ma cu finetea linistii intr un spatiu in care exist doar eu si dorintele mele.

Este randul meu,ora este de partea mea aratandu mi ca este trecuta de miezul noptii,asa ca ma duc sa visez si sa imi ascult gandul.

Asculta-l si tu,sigur are ceva interesant de spus!

Ne iubim dar nu vreau sa ma "sacrific"!

Ouf,m am saturat de atatea certuri,de atatea discutii interminabile ce reiau mereu aceeasi idee.Azi m am gandit sa scriu despre o simpla relatie de iubire.O relatie cu nabadai.

Protagonistii mei,sunt doi oameni obisnuiti a caror relatie(privita din exterior) pare a fi de invidiat.Spun "privita din exterior" pentru ca pe undeva lucrurile nu se mai leaga atat de bine.Poate chiar si tu te vei recunoaste prin randurile mele poate nu(eu m as bucura sa stiu ca nu te regasesti).Nu de demult am cunoscut un cuplu ce parea a fi fericit,ea statea in bratele lui tot timpul,giugiuleli,imbratisari,dulcegarii,respect,saruturi furate...Ce mai? Super!Erau doi tineri fericiti ce iubeau si nu le pasa de nimeni si nimic.Dar,exact exista un dar,dupa trecerea timpului am observat cum cei doi se ascund unul de celalat ,acum discutiile lor se rezumau mai mult la cearta si chestii de genul.Sa fie oare ea de vina?Sa fie el...sau timpul?Probabil toate 3 plus alti vinovati.Nu sunt eu geniul observatiilor dar din cate mi am dat seama relatia incepuse sa fie ceva de genul _tu cu mingia,eu cu barfa;tu la fotbal,eu la telenovele_lucru cu care eu nu sunt de acord si nu voi fi niciodata.Da, mi se face rau cand vad atatea cupluri insirate pe un pamant curat,care isi separa hobby urile si obiceiurile de persoana iubita.What a fuck?!Da' ce mai,faci sifilis daca te duci cu ea pana la magazin sa faceti cumparaturi impreuna?Dai in diabet daca iesi cu ea si cu prietenele ei?Iar voi fetelor,vi se apleaca daca mergeti cu ei cand joaca fotbal sau se duc la peste?Va cade fundu daca jucati un joc la dublu pe calculator cu ei?Deci mor pe chestia asta ,pe separeurile pe care le creati.M am saturat de tampitii aia de barbati(nu si flacaul meu slava Domnului)care se ridica in picioare si spun"baieti haideti la un fotbal!" sau "baieti facem o bila?".Crapav ar mingia,da pe iubitele voastre nu le puteti lua?Nu vor? Dar le ati intrebat daca vor sau nu?Si va intrebati apoi de ce are supa spume cu bule mici...

Dar nici fetele nu sunt mai prejos si cand spun asta ma refer la genul ala de tipe care cand sunt invitate de prieten pe cine stie unde raspund cu "N am chef",Mi e somn,poate altadata","Ce sa caut eu acolo?Du te tu singur,daca vrei...".Atat ii trebuie saracului baiat sa plece de acasa,si sa isi faca damblaua,ca imediat ce se intoarce ,ea il face cu ou si cu otet "M ai inselat,pun pariu!Nu puteai sa stai cu mine?De ce te ai dus cu prietenii tai?Te simti mai bine cu ei decat cu mine?Du te la prietenii tai acum!Cu ei sa dormi!N ai plecat?".Ei dracia a dracului,pei cum sa nu se duca de rapa o relatie cand ambii incep sa isi divida obiceiurile,cand incep sa se regaseasca printre alte persoane(uneori chiar si de sex opus)?
Nu sunt de acord sub nicio forma cu ideea ca fiecare cu ce i place(desi mai exista si exceptii).Pei atunci de ce mai sari de cur in sus si sustii ca tu si sotia/prietena ta formati un intreg?Un intreg taiat in doua?Nu,nu i asa ,parerea mea este ca atunci cand vrei sa cladesti o relatie stabila si sigura trebuie sa faci astfel incat tu si cu el sa te intregesti atat de tare incat chiar sa se creeze un singur trup si suflet.

INCERCATI SA VA INCLUDETI UNUL IN ACTIVITATILE CELUILALT!

Chiar si atunci cand nu se dovedeste a fi ceea ce ti place,daca il/o iubesti cu adevarat va termina sa iti placa!

radar

M am plictisit,as merita un amant(a) !!!

O poveste adevarata
Acum cateva zile ,de urechile mele s a izbit un nou subiect,plictiseala dintre cei doi.Un el ii spunea unui prieten cum ca desi isi iubeste nevasta si o cosidera si cea mai buna amanta ,a simtit nevoia sa o insele.Hmmm... ciudat,nu? El afirma ca dupa un concediu de o luna si o saptamana ( cam asa ceva), de stat cu nevasta sa in aceeasi casa ,vazandu i fata,corpul,pielea,gesturile,tot ce tine de ea,nu se mai simtea atras si ca se instalase o obisnuinta cruda pe care nu si a putut o explica dar care sigur l a facut sa isi doreasca o schimbare.Mai spunea ca o iubeste foarte mult si ca ea este mai mult decat si ar fi dorit ,ca nu ar renunta la ea pentru nimic in lume.

Ok ,inteleg ca saracu s a saturat de fata ei dar de ce sa o insele,cand ar putea schimba ceva la ea.Sa inteleg din asta ca el daca ar naufragia pe o insula pustie alaturi de sotie,(Scuzati mi expresia) ar fute un copac numai ca sa schimbe ceva? Celalalt il aproba dar nu in totlitate.Si spunea ceva de genu ca este adevarat si ca automat dupa atata timp de stat cu ea ,simti nevoia macar sa vezi un alt fund sau alti sani nu neaparat sa o inseli.

Fratii mei,sunteti nebuni,scuzati ma ,dar nu va mai satura Domnu' !Viata pentru voi este un maraton cu cat futi mai mult cu atat mai bine...Oare atat de incuiat sa fie omul (nu vorbesc strict de barbati),sa aiba tot ce isi doreste ,o sotie gospodina,un copil,o amanta buna la pat,iar dupa toate astea inca sa isi doreasca o alta?Ne am nascut bolnavi?Nu,nu cred ,eu am impresia ca altii ne au facut bolnavi.Imi venea sa il intreb pe acel barbat "Mai omule,ce vrei mai omule mai mult de atat de la viata?Ai totul si daca sa zicem ca ai putea avea mai mult sunt sigura ca nici atunci nu te ar fi saturat viata!"Multi sunt cei care isi rup gatul doar ca sa ajunga cat mai sus ,multi sunt si cei care ajung din pacate mai jos decat baza,dar putini se multumesc cu nivelul mediu.Eu ,una nu mi as putea insela partenerul,mi ar fi foarte greu,cred ca ar trebui sa am o mare intorsatura in viata mea ca sa fac asta.Nu pot asigura ca el gandeste ca mine desi stiu ca nu m a inselat pana acum si pot baga mana in foc,deoarece suntem foarte deschisi si i am spus k prefer sa stiu adevarul indiferent cat de crud este,pentru a mi putea trai viata inainte,decat sa traiesc o minciuna.

Lasandu ma pe mine la o parte ,oare asa ganditi si voi ca baiatul mentionat mai sus,chiar credeti ca e mai buna viata in tu,ea si tu,alta?Ma enerveaza extrordinar acele persoane care traiesc o viata dubla si mi se par niste ratati tocmai pentru ca se inmultesc pe zi ce trece.Acei oameni sunt cei mai mari egoisti care prefera sa isi mentina sufletul si iubirea intacta pentru a nu suferi negandindu se la suferinta sotiei atunci cand va afla.La un moment dat totul se afla.Detest oamenii si ii urasc pentru ca nu stiu sa se multumeasca cu ce au,nu stiu sa se bucure de ce au acasa,nu pot vedea ce femeie minunata au si toate astea pentru ca exista o moda de cacat care o face atat pe ea cat si pe el sa se simta niste duri niste smecheri care au stiut sa treaca prin viata (distractii ,muzica ,femei,barbati),dar care saracii nici macar n au stiut sa vada lucrurile marunte pe care nu demult le adorau si ii faceau sa se simta mult mai bine.

Eu o viata as sta cu persoana pe care o iubesc ,numai eu cu el,nu m as plictisi sub nicio forma,as sta numai cu el si m as bucura pentru fiecare secunda petrecuta impreuna pentru ca nu voi avea siguranta ca viitorul apropiat ne va gasi tot in aceeasi postura.In orice situatie se pare ca omul intai vede defectele momentului iar apoi evidentiaza mult mai putin elementele lui pozitive.NU stie sa aprecieze mana persoanei iubite pentru ca deja o tine de ceva timp si e prea obisnuit de mana ei si inconstient doreste sa caute alte maini.Dar de ce sa cauti altceva ,in alta parte ,esti chior ,nu vezi ce maini minunate are persoana iubita,esti atat de pietrificat incat nu te mai poti afunda in jocul mainilor ei,te pierzi cu ochii in calculator,in televizor,in decolteurile altor munti cand muntele tau de acasa nu l ai urcat nici macar pe sfert?Eu sigur am dreptate,persoana din oglinda ma sutine,dar in dreptatea lumii cuvantul meu poate fi un esec,fiecare vede cum vrea ,si cred ca multe din persoanele care vad diferit de mine sunt persoanele care s au remodelat dupa alte imagini,alte caractere unde originalitatea si creativitatea mor legate . Stop,nu va mai inselati intre voi cu fiecare ocazie,nu mai cadeti ca fraierii in viciul asta pentru ca aveti un diamant in casa voastra ,trebuie doar sa l slefuti iar asta sigur va va ocupa mai mult decat o viata de om.

Pierdeti va unul in mintea celuilalt si nu in mintea celorlalti!

Pierduta in ganduri ,printre spatii ,punct si randuri

E trist sa spun ca m am schimbat privind din prisma ochilor mei inocenti de alta data.Sunt multe motivele care m au determintat sa imi schimb usor caracterul.Nu regret nici ceea ce am fost nici ceea ce sunt pentru ca mi am promis ca cel putin in viata asta nu voi lasa loc de regrete.Azi se pare ca ceva este schimbat in mine,poate ca si ieri am fost ca azi dar nu am stiut sa exprim prin cuvinte.Am uitat se pare cat de placut era sa fi linistit sa nu te mai gandesti la un el si la ce face.Candva nu obisnuiam sa imi exprim sentimentele,candva discutam cu vocea mea interioara. iar nemultumirile dintre noi incercam sa mi le potolesc si sa imi impun ideea "nu am dreptate",desi poate aveam dar totusi erau mici chichite pentru care nu imi doream sa aprind un foc.In timp am fost acuzata ca nu prea stiu sa imi exprim sentimentele in vorbe si ca,desi prin fapte stiu ,este mare nevoie de cuvinte.Am fost impinsa de la spate ca sa pun cartile pe masa cand am ceva pe suflet.Pentru binele relatiei ,mi am calcat orgoliul de om inchis in propriile memorii si am inceput sa insir nemultumiri.El facea la fel pentru ca eu i am cerut o cand am simtit ca se inchide si se consuma in el.Uneori as fi preferat sa ramana inchis pentru ca deschiderea portilor nu prea mi a adus o noanta placuta.De ceva timp incoace,am inceput sa torn tot,desi as fi putut sa ma abtin sa ma controlez ,sa ma calmez,pastrandu ma rationala in continuare.Acest turnat,face sa creasca nivelul discutiilor intre noi si simt de multe ori ca se iroseste un timp minunat.E adevarat ca intotdeauna discutiile se incheie intr un mod placut linistitor care ne gaseste imbratisati si pierduti total de tensiune.Uneori ma gandesc ca nu este un lucru rau,ca poate aceste discutii sincere si aceste rezolvari de la baza a problemelor,prelungesc si mentin o relatie vie.Dar simt ca ar putea candva greutatile sa ne apese.Ma cam ingrozeste viitorul desi prezentul inca este perfect si nu as vrea sa ne pierdem impreuna, separati intr o rutina.
Mi as dori ca rutina sa fie o hartie pe care s o mototolesc si sa o arunc la gunoi!
Tu,nu?