radar

M am plictisit,as merita un amant(a) !!!

O poveste adevarata
Acum cateva zile ,de urechile mele s a izbit un nou subiect,plictiseala dintre cei doi.Un el ii spunea unui prieten cum ca desi isi iubeste nevasta si o cosidera si cea mai buna amanta ,a simtit nevoia sa o insele.Hmmm... ciudat,nu? El afirma ca dupa un concediu de o luna si o saptamana ( cam asa ceva), de stat cu nevasta sa in aceeasi casa ,vazandu i fata,corpul,pielea,gesturile,tot ce tine de ea,nu se mai simtea atras si ca se instalase o obisnuinta cruda pe care nu si a putut o explica dar care sigur l a facut sa isi doreasca o schimbare.Mai spunea ca o iubeste foarte mult si ca ea este mai mult decat si ar fi dorit ,ca nu ar renunta la ea pentru nimic in lume.

Ok ,inteleg ca saracu s a saturat de fata ei dar de ce sa o insele,cand ar putea schimba ceva la ea.Sa inteleg din asta ca el daca ar naufragia pe o insula pustie alaturi de sotie,(Scuzati mi expresia) ar fute un copac numai ca sa schimbe ceva? Celalalt il aproba dar nu in totlitate.Si spunea ceva de genu ca este adevarat si ca automat dupa atata timp de stat cu ea ,simti nevoia macar sa vezi un alt fund sau alti sani nu neaparat sa o inseli.

Fratii mei,sunteti nebuni,scuzati ma ,dar nu va mai satura Domnu' !Viata pentru voi este un maraton cu cat futi mai mult cu atat mai bine...Oare atat de incuiat sa fie omul (nu vorbesc strict de barbati),sa aiba tot ce isi doreste ,o sotie gospodina,un copil,o amanta buna la pat,iar dupa toate astea inca sa isi doreasca o alta?Ne am nascut bolnavi?Nu,nu cred ,eu am impresia ca altii ne au facut bolnavi.Imi venea sa il intreb pe acel barbat "Mai omule,ce vrei mai omule mai mult de atat de la viata?Ai totul si daca sa zicem ca ai putea avea mai mult sunt sigura ca nici atunci nu te ar fi saturat viata!"Multi sunt cei care isi rup gatul doar ca sa ajunga cat mai sus ,multi sunt si cei care ajung din pacate mai jos decat baza,dar putini se multumesc cu nivelul mediu.Eu ,una nu mi as putea insela partenerul,mi ar fi foarte greu,cred ca ar trebui sa am o mare intorsatura in viata mea ca sa fac asta.Nu pot asigura ca el gandeste ca mine desi stiu ca nu m a inselat pana acum si pot baga mana in foc,deoarece suntem foarte deschisi si i am spus k prefer sa stiu adevarul indiferent cat de crud este,pentru a mi putea trai viata inainte,decat sa traiesc o minciuna.

Lasandu ma pe mine la o parte ,oare asa ganditi si voi ca baiatul mentionat mai sus,chiar credeti ca e mai buna viata in tu,ea si tu,alta?Ma enerveaza extrordinar acele persoane care traiesc o viata dubla si mi se par niste ratati tocmai pentru ca se inmultesc pe zi ce trece.Acei oameni sunt cei mai mari egoisti care prefera sa isi mentina sufletul si iubirea intacta pentru a nu suferi negandindu se la suferinta sotiei atunci cand va afla.La un moment dat totul se afla.Detest oamenii si ii urasc pentru ca nu stiu sa se multumeasca cu ce au,nu stiu sa se bucure de ce au acasa,nu pot vedea ce femeie minunata au si toate astea pentru ca exista o moda de cacat care o face atat pe ea cat si pe el sa se simta niste duri niste smecheri care au stiut sa treaca prin viata (distractii ,muzica ,femei,barbati),dar care saracii nici macar n au stiut sa vada lucrurile marunte pe care nu demult le adorau si ii faceau sa se simta mult mai bine.

Eu o viata as sta cu persoana pe care o iubesc ,numai eu cu el,nu m as plictisi sub nicio forma,as sta numai cu el si m as bucura pentru fiecare secunda petrecuta impreuna pentru ca nu voi avea siguranta ca viitorul apropiat ne va gasi tot in aceeasi postura.In orice situatie se pare ca omul intai vede defectele momentului iar apoi evidentiaza mult mai putin elementele lui pozitive.NU stie sa aprecieze mana persoanei iubite pentru ca deja o tine de ceva timp si e prea obisnuit de mana ei si inconstient doreste sa caute alte maini.Dar de ce sa cauti altceva ,in alta parte ,esti chior ,nu vezi ce maini minunate are persoana iubita,esti atat de pietrificat incat nu te mai poti afunda in jocul mainilor ei,te pierzi cu ochii in calculator,in televizor,in decolteurile altor munti cand muntele tau de acasa nu l ai urcat nici macar pe sfert?Eu sigur am dreptate,persoana din oglinda ma sutine,dar in dreptatea lumii cuvantul meu poate fi un esec,fiecare vede cum vrea ,si cred ca multe din persoanele care vad diferit de mine sunt persoanele care s au remodelat dupa alte imagini,alte caractere unde originalitatea si creativitatea mor legate . Stop,nu va mai inselati intre voi cu fiecare ocazie,nu mai cadeti ca fraierii in viciul asta pentru ca aveti un diamant in casa voastra ,trebuie doar sa l slefuti iar asta sigur va va ocupa mai mult decat o viata de om.

Pierdeti va unul in mintea celuilalt si nu in mintea celorlalti!

Pierduta in ganduri ,printre spatii ,punct si randuri

E trist sa spun ca m am schimbat privind din prisma ochilor mei inocenti de alta data.Sunt multe motivele care m au determintat sa imi schimb usor caracterul.Nu regret nici ceea ce am fost nici ceea ce sunt pentru ca mi am promis ca cel putin in viata asta nu voi lasa loc de regrete.Azi se pare ca ceva este schimbat in mine,poate ca si ieri am fost ca azi dar nu am stiut sa exprim prin cuvinte.Am uitat se pare cat de placut era sa fi linistit sa nu te mai gandesti la un el si la ce face.Candva nu obisnuiam sa imi exprim sentimentele,candva discutam cu vocea mea interioara. iar nemultumirile dintre noi incercam sa mi le potolesc si sa imi impun ideea "nu am dreptate",desi poate aveam dar totusi erau mici chichite pentru care nu imi doream sa aprind un foc.In timp am fost acuzata ca nu prea stiu sa imi exprim sentimentele in vorbe si ca,desi prin fapte stiu ,este mare nevoie de cuvinte.Am fost impinsa de la spate ca sa pun cartile pe masa cand am ceva pe suflet.Pentru binele relatiei ,mi am calcat orgoliul de om inchis in propriile memorii si am inceput sa insir nemultumiri.El facea la fel pentru ca eu i am cerut o cand am simtit ca se inchide si se consuma in el.Uneori as fi preferat sa ramana inchis pentru ca deschiderea portilor nu prea mi a adus o noanta placuta.De ceva timp incoace,am inceput sa torn tot,desi as fi putut sa ma abtin sa ma controlez ,sa ma calmez,pastrandu ma rationala in continuare.Acest turnat,face sa creasca nivelul discutiilor intre noi si simt de multe ori ca se iroseste un timp minunat.E adevarat ca intotdeauna discutiile se incheie intr un mod placut linistitor care ne gaseste imbratisati si pierduti total de tensiune.Uneori ma gandesc ca nu este un lucru rau,ca poate aceste discutii sincere si aceste rezolvari de la baza a problemelor,prelungesc si mentin o relatie vie.Dar simt ca ar putea candva greutatile sa ne apese.Ma cam ingrozeste viitorul desi prezentul inca este perfect si nu as vrea sa ne pierdem impreuna, separati intr o rutina.
Mi as dori ca rutina sa fie o hartie pe care s o mototolesc si sa o arunc la gunoi!
Tu,nu?

Tristeatea...ce vrea de la mine?

Tristetea... cuvant comun pe care tot il sterg din memorie si care tot reapare ca o buruiana cosita over and over again.Inca nu stiu de ce am momente in care sunt trista si incep sa ii judec pe cei care nu ma inteleg.Nu imi pot explica de ce cade pe umerii mei o avalansa atat de greoaie si apasatoare.Ma intristeaza ideea ca poate maine nu voi mai fi in bratele calde ale iubitului meu,ma intristeaza ideea ca nu sunt singurul om trist,ma intristeaza faptul ca scriu acest articol desi nu sunt trista.Sunt un om vesel poate prea fericit pentru secolul asta sau cel putin pentru momentul asta.Dar ma uit in spatele meu si vad fete ,care sa afunda in tristete neadoptand o doar ca un sentiment care trbuie trait ci ca un stil de viata.
Stiu!
Sunt prea multi factori care ne indruma calea trista.Paturi de spital pe care stau persoane iubite,lipsa sigurantei materiale, oameni care isi bat joc de oameni,imagini aramii,maronii,caramizii ,albastre ca cerul noptii ,uneori spre negru ne transforma in legume ,pierdute de culorile deschise ale imprejurimilor, ce isi hranesc starea in loc sa lupte impotriva ei.Sunt zile care iti incheaga sangele si simti ca esti in plus printre atatea vene si drumuri pe care nu stii sa le parcurgi. Se lasa viscol in sufletul tau si te simti tot mai rece de lumea asta,sentimente vii incep sa se instinga pentru ca tu te complaci in situatia asta.Eu cred ca noua oamenilor a inceput sa ne placa sa fim tristi,uneori ne face sa parem mai maturi,mai incarcati sufleteste,mai plini de povesti si experienta de viata.Dupa parerea mea tristetea nu este neaparat un lucru rau ,noi trebuie sa ii fim recunoscatori ca ea ne face uneori sa ne acordam mai mult timp noua insine ,sa cugetam mai bine asupra trecutului prezentului si viitorului si sa vedem lucrurile mai profund.Dar nu este bine nici sa cazi in ghiarele tristetii,o data ce te a prins ,mai greu scapi.O patura de scapare din aceste lanturi consecutive ,nu iti va oferi nimeni ,cand vei vrea ca cineva sa iti ofere o mana si sa te scoata din gandurile tale ,nu va fi pata de om langa tine sa asculte cuvintele memoriei tale pentru ca nu vei permite parerilor din jur sa graiasca in fata aromei de cenusa.

Pe nori visezi sa iti culci gandul
Sa analizezi pamantul
Cerandu i sa te mai asculte o data
Si sa smulga starea ta de piatra

Dragoste,sex,sentimente,iubire,detalii

Dragostea pentru mine reprezinta totalitatea expresiilor fetei,corpului,pivirilor si sunetelor intalnite intr un singur punct,placerea.Ea este un proces mult mai complex decat banalul sex care nu ne ofera decat o eliberare de moment.Dragostea include iubirea intre cei 2 parteneri intre care trebuie sa existe o conexiune speciala.Un alt element al ei poate fi si uneori "uitatul" preludiu care reprezinta timpul acordat exprimarii iubirii fata de partener,al mangaierilor,saruturilor,lipsit de orice urma de graba,in care ai dreptul sa te rasfeti si sa rasfeti la randul tau.Preludiul este un prim pas,dar foarte important realizat inaintea uniunii celor 2.Lipsa unui preludiu,nu inseamna neaparat o uniune esuata,insa axarea atentiei asupra lui,poate duce la o noapte romantica,unica,si de neuitat atat pentru tine cat si pentru el,prin toate acele mici gesturi pline de tandrete si lipsite de inhibitii in care amandoi va bucurati unul de cealalt ,lasand timpul sa faca ce vrea ,traind cu intensitate frumosul vostru vis real.Iubirea,este un element cheie deoarece aceste trairi unice nu pot lua fiinta fara aceasta.Sexul este doar o componenta a dragostei din multitudinea elementelor ce o formeaza.Sexul reprezinta contactul lipsit de sentimente si iubire prin care partenerii urmaresc doar satisfacerea egoista a propriilor satisfactii sexuale.El se descrie ca fiind(nu musai) un raport sexual scurt,sec,in care are loc o simpla penetrare rapida ,parca urmarita de ceas , care ,a doua zi este ca si uitata.
Acele mangaieri si sarutari erotice intre care timpul nu are loc ,acele cuvinte dulci soptite in timp ce faceti dragoste,acele senzatii realizate prin amestecul dintre calm,agitatie,erotism,nebunie si salbatice ,te vor face intotdeauna sa te simti fruntasi,iubit,dorit.Sunt prea putine cuvinte in dictionar pentru a descrie aceasta minunata arta plina de magie si fantezie. Dragostea apare cand esti in bratele lui si simti cum isi trece degetele prin parul tau in timp ce te saruta, gingasi, pe pielea ta fina care sensibila si plina de dorinta devine ca o piele de gaina,cand palma din parul tau aluneca usor catre obraz ,gat,umar,sani,abdomen si [...] ,trupul tau pacatos se pierde si devine alaturi de tine doar un sclav al placerii.Cearceaful strans in pumn,coloana arcuita si gura deschisa a sclavei ce tipa in liniste si arde din ce in ce mai tare ,fromeaza un incendiu cu care se vor purta lupte grele pentru instringerea lui.Siguranta bratelor care te cuprind te induc spre o stare de spirit usor drogata,in care nu poti decat sa savurezi parfumul penetrarii si a iubirii emanate .Dar parca nimic nu se compara cu zambetul larg si pur afisat si inbibat in fericirea recentului trecut sau cu sarutul pasional incrucisat cu privirea plina de recunostinta a momentelor incantatoare pe care vi le ati acordat.
Dragostea este in fiecare firicel de aer,daca se afla la un nivel mai inalt,invata sa zbori!

Copilarie,dor,amintiri,timp trecut!

Copilarie,dulce copilarie
Nu credeam sa se instinga
Si ca nu o sa mai fie...
Copilaria este un cuvant incarcat de sentimente si amintiri care uneori te intristeaza ,alteori te bucura,ceva ce stim ca dupa un timp nu ne mai apartine in totalitate.In inocenta din ochii tai ,pe care cu siguranta tu nu ai vazut o niciodata,e foarte posibil ca cineva din acei "monstrii" sa se fi regasit,asa cum tu te uiti in ochii altor copii si iti aduci aminte de copilaria ta.Totul era atat de simplu...Toata lumea iti lua apararea,toti te iubeau,desi ti e nu ti pasa si nici macar nu aveai nevoie de iubirea lor.Aveai un loc al tau pe care il exploatai la maxim cu ceilalti copii si nu iti pasa daca ai bani sau nu ,daca i ai impresionat indeajuns de mult pe prietenii tai,tu erai doar tu.Un copil simplu,care nu cunostea lumea celor "mari",care oricum era o lume obositoare,plictisitoare,enervanta si neplacuta.Erai doar tu si jucarioara ta pentru care nu ai fi renuntat nici in ruptul capului la ea deoarece te intelegea,era intotdeauna langa tine,nu te certa,nu te punea sa ti faci temele,pur si simplu era dispusa sa ti faca toate poftele.Mi aduc aminte cu nostalgie de clipele minunate petrecute in copilarie,toate acele jocuri gen sotron,tara tara vrem ostasi,adevar sau obligatie,atinsea,ascunsea si multe multe alte jocuri care faceau ca ziua sa ma uite ,ajungand la ora 11 noaptea acasa.Cand ma cataram in toti copacii facad asa zisele "casute" ce reprezentau de fapt doar o parte dintr un pom pe care trebuia sa ti o alegi.Toti copacii au fost saracii la randul lor casute,cand ne urcam cate 6 ,7copii. Norocul lor era ca mai eram vazuti de "pensionarii de la balcon care nu aveau ce face decat sa ne strice noua distractia" si fugeam pe ruptelea fara sa ne mai uitam inapoi ...Era de vis cand ne aruncam in mormanele de frunze ,toamna si ne prafuiam din cap pana in picioare,respirand praful ala pana in fundul plamanului.Dar noua ce ne pasa ca eram murdari din cap pana in picioare sau ca printre frunzele alea erau urechelnite si fel de fel de insecte.Ce ne pasa noua ca mama statea zilnic sa ne spele hainele.Imi aduc aminte aproape vag cand furam trandafiri ,mari,frumosi(soi care nu prea l am mai intalnit)si ii toceam in paharele de sifon cumparate dupa o zi de joaca,facand un terci pe care noi vroiam sa il vindem.Chiar daca nu vineam nimic si nu ne baga nimeni in seama, randeam cu gura pana la urechi unul de celalalt cand incercam sa ne "vindem marfa.Sau cand mai jucam cate un joc cu mingia si spargeam cu sau fara voie cate un geam si eram alergati printre toate blocurile,parcurile dar mai ales cand ne "parau" parintilor si eram nevoiti sa intram in casa si sa ne uitam la ceilalti copii cum se joaca,din inchisoarea noastra de zi "balconul".Cate amintiri...Habar nu aveam noi ce inseamna grijile parintilor si celor din jur ,noi eram concentrati pe propriile noastre trasnai si nebunii care ne inveseleau ziua ,eram niste semizei care isi puteau desena lumea in culori nu ca cei mari doar in alb si negru.

Una din cea mai mare trasnaie facuta de mine si pe care nu am sa o uit niciodata ,este Trasnaia cu manusa.Totul incepe intr o dimineata superba ,asa cum o vede fiecare copil,in care mama m a certat si daca nu ma insel am primit si o palma.Copil rau cum eram eu pe atunci ,cum puteam eu sa accept asa ceva si ma gandisem eu "Da de ce ma bate mama intr una ,de ce sunt eu proasta si stau sa ma bata ,stai ca fac eu ceva sa nu ma mai bata...".Ce credeti ca mi a trecut prin minte? Mda...sa fug de acasa .Dar ce credeti ca am luat cu mine? Va ganditi ca ceva de mancare, bani,apa?NU... eu mi am luat pistolul cu bile si o manusa de 6000 de bile de pistol (colectia mea de pe atunci) si am plecat.Bineinteles ca habar nu aveam unde ma duc si nici prin cap nu imi trecea ce voi face si toate astea pentru ca stiam sigur ca am manusa mea cu bile si nu o sa am nevoie de altceva.M am invartit,m am rasucit si m am intors inapoi pentru ca nu imi placea zona prin care planuiam sa merg.Am incercat prin alta zona,unde mi am si pierdut manusa mea cu 6000 de bile ,deci imi pierdusem proviziile supravietuirii in viziunea unui copil.Dar tot incercand si incercand m am trezit tot la mine in cartier.M am enervat ca nu stiam pe unde sa ma duc si ca am pierdut si bilele si m am intors acasa pentru ca nu stiam ca e atat de greu sa pleci de acasa,mai ales cand nici nu stiam prea bine decat o bucatica din cartier.La 6 ani ce vrei?Faza tare este ca ,ajunsa acasa,m a luat mama la zori ,eu lasand inainte sa plec de acasa un biletel "De adio".A ras mama de mine nitel si i a trecut.Ea cred ca a uitat,eu nu :))
Daca ar fi sa gasesc sinonimul copilariei ,cel mai potrivit cuvant ar fi libertatea. Libertate care cu cresterea in varsta ni se fura un pic cate un pic.Nimeni nu ne poate fura toata libertatea deci un strop de copilarie va fi mereu in noi dar din pacate nu il vom mai putea valorifica asa cum obisnuiam.Iportant este sa te bucuri de momentele traite chiar daca trecutul a avut si parti urate, trebuie sa ne amintim doar acele clipe de vis pe care le a trait total intens ,canva,copilul din noi.Copilaria va ramane intotdeauna intiparita ca un filmulet ,in interiorul nostru si ar fi pacat sa se ajunga la ideea ca maturizarea e calea spre perfectiune sau cel putin spre normalitate.Acolo unde copilul de alta data este mort definitiv, acolo se va gasi intotdeauna un suflet trist, singur si pierdut.Niciodata nu e prea tarziu sa scoatem putin copilul din interiorul nostru la suprafata pentru ca doar atunci vom simti fericirea si bucuria imensa pe care o simteam cand eram copii.
In spatele privirii inocente si necunoscatoare pana si un copil crede ca aceasta pretioasa copilarie reprezinta fericirea iar maturitatea doar dezatru.Parerea mea este ca normalitatea se naste atunci cand copilaria si maturitatea se combina echilibrat.
Fa astfel incat sa nu iti regreti timpul trecut si copilaria pe care nu o mai ai ci sa faci astfel incat la batranete sa simti aceeasi nostalgie pentru ce traiesti acum,in prezent.

1 mai cu mici,cu bere,cu muzica...

1 mai...
Pentru multi dintre voi 1 mai reprezinta o zi plina de distractii in compania prietenilor,iubitului/ei ,micilor care sfaraie pe gratar si aluneca mereu perfect cu o bere.O combina la maxim cu toate genurile de muzica (din nefericire in ceamai mare parte manele) in care unii joaca fotbal,altii carti ,unii fac micii altii danseaza sau pur si simplu stau la un pahar de vorba.E o zi relaxanta care in mod obisnuit te destreseaza,te linisteste si te face sa te bucuri de aceasta frumoasa zi impreuna cu prietenii tai.Descrierea facuta in randurile anterioare ,nu reprezinta stilul tuturor de petrecere a zilei de 1 mai.Sunt ,poate,si persoane care stau acasa si se afunda in aceeasi rutina,alaturi de mama tata si un frate sau alaturi doar de sot /sotie.Daca m ar intreba cineva unde fac 1 maiul as spune ca nu stiu si ca am destule oferte dar nu ma pot divide.Prima oferta mai importanta ar fi cu cortul,undeva prin costinesti sau alte statiuni,la un concert,mici,bere,ceva simplu si frumos.A doua oferta ar fi undeva la tara cu foarte multi colegi si amici de ai mei,cazarea fiind acasa la o prietena.Principalul "obiectiv turistic" fiind o cetate mai veche mai exact langa ea sa facem un gratar,tot nelipsitii mici si nelipsita bere muzica si alte chestii.Problema este urmatoarea ca prima propunere este de la iubitul meu si ma cam doare sufletul sa il refuz mai ales ca mi se pare cam sec sa fim doar o manutza de oameni care asculta un concert(asa vad eu din unghiul meu,desi poate nu este chiar asa)mai ales ca nu sunt adepta concertelor ci a downloadului de pe net.Ar fi frumos ,nu pot spune nu dar mi e greata de statiuni,plaja constanta(desi n as pleca de aici nici sa ma iei cu macaraua)si tare mi ar placea sa aleg a 2 a oferta si stiu ca si lui i ar placea dar nu mai mult decat sa mearga intr o statiune.E un pic cam grea decizia asta pentru ca intre noi este si o oarecare diferenta de varsta ,iar mi e mi place sa fiu unde sunt multi cunoscuti undeva unde sa ma simt si sigura pe mine.Acum imi amintesc de mine cand aveam vreo 12,13 ani si ma duceam cu mama,cu matusile si cu vreo vecina la iarba verde si le ascultam de dimineata pana seara barfele si probleme (nu ca nu mi ar fi placut sa stau cu nasu in vorba)dar in acel moment imi doream extraodinar de mult sa fiu intr o gasca mare de prieteni sa ma distrez si eu ca toti "aia mai mari".Acum insa ,parca tare mi ar placea sa imi petrec 1 maiul la mine in pat ,uitandu ma la un film si halind floricele,sa fiu singura ,sa nu ma streseze nimeni sa nu stau nici cu prieteni nici cu muzica in cap nici cu mici,nici cu bere(poate un Pepsi cel mult),sa stau tolanita toata ziua ca o rosie pleostita.Deobicei asa ma relaxez eu si inca bine de tot.Dar ma gandesc ca si daca n as fi avut oferte m as fi agitat ca o apa minerala plata si nici atunci nu mi ar fi convenit.Stiti vorba aia "cand fu tache nu fu tica,cand fu tica nu fu tache".Acum astept doar ca creierul meu sa analizeze singur (ca mi e mi e lene) si sa decida unde o fi sa merg.
Eu va urez un 1 mai superb in compania celor dragi si va doresc sa nu terminati ziua balonati ci la fel de fericiti ca la inceputul zilei,distrati va la maxim pentru ca daca voi nu vreti sa va distrati ,o sa ma distrez eu si pentru voi,deci mai ganditi va si dati va coate daca nimeni nu v a invitat inca pe undeva ,autoinvitati va :)) doar nu o sa pierdeti o zi ca asta.
Distractie placuta everybody!
Voi unde va petreceti sau ati petrecut 1 mai?

Prieteni si despre prieteni

Prietenii sunt ca vantul,vin pleaca,revin,nu mai revin nicioadata sau sunt pentru totdeauna.A fi un bun prieten inseamna sa iti pese cu adevarat de ceea ce spune cel de langa tine,sa te intereseze viata lui si problemele,asta ca la randul tau sa ai in fata un bun prieten.Prieten iti poate fi oricine si eu cred ca in materie de prieteni nu ar trebui sa fim neaparat selectivi(nereferindu ma la cei din anturaje nu tocmai placute)pentru ca necesitatea de a avea un prieten inseamna dependenta de un alt suflet care sa te inteleaga,nu dependenta de un aspect fizic.Nu de putine ori vad acel dispret pentru temperamentele mai timide,mai retrase sau pentru cei cu probleme fizice-razi azi iar maine copilul tau poate arata la fel-.Tot timpul vad respingeri din partea celor care se cred "tari" si acest lucru imi provoaca o scarba imensa deoarece pana si ei la randul lor au fost candva considerati "ratati" dar care acum ajunsi in varf au uitat cine sunt de fapt.Nu poate fi considerat decat mincinosa,acea persoana care afirma ca intotdeauna a fost populara,iubita de toata lumea sau ca au fost vazuta ca un exemplu.Mai devreme sau mai tarziu toti vom avea momentele noastre de "ratati" sau de "populari"pentru ca nu toata lumea te va placea la infinit,grupurile de prieteni se schimba(gradinita,scoala generala,liceu,facultate,munca,familie etc) nu poti fi fruntasi peste tot.Nu toti te vad ca pe un prieten desi ti se adreseaza "prietenul meu" si nu stii cand te trezesti ca de fapt acea persoana nu te place.Suntem cu totii niste mincinosi si avem nevoie de minciuna ca de apa desi unii mint mai putin si altii mult prea mult.Eu consider ca cel mai important lucru este sa tragi o invatatura de la viata atunci cand vei fi considerat "ratat" ca la randul tau cand vei fi popular printre colegi, sa nu ii tratezi cu spatele pe cei care fie iti vor fi subordonati,fie ca iti vor fi colegi mai retrasi sau alte cazuri.Trebuie sa tratam cu respect pe fiecare si sa incercam sa ii ajutam ,cum poate ,pe noi nu ne a ajutat nimeni si nu sa megem ca oile numai cu grupul "celor tari".Sigur la randul nostru ne am fi dorit sa ne asculte cineva inainte sa ne judece si sa randa de noi si cu siguranta nu ne a placut acest "tratament" dar cum noua nu ne a placut ar fi bine sa nu il aplicam mai departe si sa facem ceva pentru ca nu vei sti niciodata cand ai langa tine un bun prieten si nu ai sa l vezi.Motive ca sa spui ca "X" ,"Y" ,"Z" nu iti sunt buni prieteni sunt 1000 si poate ca asa si este dar inainte este bine sa te gandesti si sa alegi una din variante "nu este un om perfect,nici eu" sau "pur si simplu nu il pot considera prieten pentru ca nu ma intelege".Ca sa ai parte de un prieten bun trebuie sa stii,in primul rand foarte bine care sunt calitatile care ti le ai dori de la el si mai putin defectele pe care le are.Adevarul este ca nu poti sti niciodata cand prietenul tau din copilarie impreuna cu care ai facut scoala si cu care inca mai stai in bloc ,care te intelege si il intelegi,te poate "trada" sau juca cu micile secrete pe care i le ai dezvaluit candva.In orice domeniu exista riscuri iar prietenia nu este o exceptie.Pentru o relatie buna de prietenie,trebuie sa innozi foarte multe firicele de ata,si trebuie sa acorzi timp timpului,pentru a vedea omul limpede si adevaratul lui caracter.Un lucru foarte important pe care trebuie sa il mentionez este acela ca daca prietenul sau prietena ta nu iti acorda tot timpul numai ti e asta nu inseamna ca nu este un bun prieten,gandeste te ca poate are un iubit,un sot,un loc de munca si multe alte probleme proprii.Incearca sa nu te gandesti numai la tine si sa vezi numai din prisma ochilor tai problema.Eu personal cel mai bun prieten pe care il am este iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate.Am si alti prieteni buni dar am si o groaza de prieteni si punct,adica cu care ies in oras ,cu care ma distrez ,cu care fac toate nebuniile pamantului dar carora nu le spun mai nimic "din casa".In ziua de azi e cam greu sa mentii o relatie de prietenie sincera mai ales cand nevoia de concurenta apare la orice pas precum invidia si alti factori negativi dar important este ca macar spiritul de confidentialitate sa ramana intact,chiar daca usor usor moare si acest spirit.
Eu va urez cat mai multi prieteni buni si o relatie sociala excelenta tuturor si nu uitati chiar daca azi sunteti niste ratati ,cu siguranta maine veti fi cei mai buni dar si invers!

Intrebarea ta,conteaza!

Daca ai nevoie de o persoana care sa iti asculte oful sau pur si simplu vrei sa discuti cu cineva sau sa imi pui vreo intrebare,sunt aici pentru tine!
Va pup,cititorii mei! :*

Oameni,eu,viata

Ma uit printr un geam al camerei mele si vad trecand masini.E liniste,pace,doar calculatorul meu cam vechi, hârâie.E inca o zi frumoasa in viata mea,asa cum le vad,de felul meu,pe toate.Buzunarul meu depoziteaza cateva hartii de un leu(mai bine decat nimic),un buzunar de la o pereche de pantaloni,deci am pantaloni.Si ce?Toata lumea are,dar nu toata lumea are pantaloni din banii parintilor.Inca traiesc pe picior mare desi nu sunt prea avuta si inca ma bucur de fiecare moment al vietii fara griji.Nu stiu inca ce e munca desi am vrut sa aflu si nu prea am avut succes(daca tot nu ma angajez din necesitate,macar sa am un loc de munca in domeniu care imi place),nu stiu ce este o viata pe cont propriu,nu stiu daca voi calca cu dreptul in viitorul apropiat care ma impinge de la spate spre un alt drum dar sunt constienta ca nu voi mai avea libertatea pe care o am acum.Nu voi mai putea sa imi fiu propriul sef,nu voi mai putea sa ma joc cu timpul,nu voi mai putea urca cu aceeasi indiferenta intr un autobuz si sa raspund la intrebarea "Biletul sau abonamentul?"cu "N-am!"si nu mi e teama de toate astea pentru ca sunt dispusa sa le infrunt ,dar cand ma gandesc ca timpul nu va ma fi in favoarea mea si ca nu voi mai putea sta(cu atata usurinta cu care stau acum),intr un pat gandundu ma la absolut nimic,pregatindu mi intrarea inr o comã voita, satisfacator de relaxanta si placuta...Imi place sa ma agit sa fac ,sa dreg,sa ma implic in lucruri care imi fac placere si cand ma apuc de un lucru trebuie neaparat sa il duc la capat, dar intotdeauna las loc pentru ritualul "Coma".Eu personal recunoasc ca nu stiu absolut nimic despre viata si chiar exista riscul sa nu aflu totul desprea ea nici in ultimele clipe de viata si stiu ca inca mai am multe lectii de primit de la viata si sper sa fiu un bun elev care sa invete din fiecare.Nici nu stiu de ce ma gandesc la viitorul meu sau mai bine spus stiu.O fac doar ca sa imi implementez si mai profund ideea ca trebuie sa ma bucur cat mai pot pentru ca nu se stie niciodata cand poti cadea intr o vesnica rutina si nu iti poti da seama cand te cuprinde scarba fata de tine ,de oameni,de situatia materiala,de locul de munca,de viata.Iubesc totul in jurul meu,pana si acel spin care imi penetreaza piciorul dimineata cand ma trezesc grabita sa plec spre scoala.Spun eu cateva cuvinte de dulce dar imi trece si nu imi permit sa stau nervoasa toata ziua doar pentru o mica tâmpenie.Iubesc si aerul pentru ca multumita lui eu traiesc ,hranindu ma cu cel mai gustos aliment _aerul_.Dar trebuie sa recunosc ca nu prea iubesc omul,dar nici nu il urasc deoarece omul nu este ca spinul,nu inteapa din inconstienta sau involuntar,intepaturile omului sunt mult mai adanci ,mult mai dureroase si cel mai rau e ca sunt suta la suta voluntare.Dar nu e asta o problema,ce ne am face noi daca nu ar fi râca asta intre oameni,barfa,rautatea,viclenia...Ne am uita ca prostii unul la altul ,de dimineata pana seara,de seara pana dimineata.Asa a fost sa fie.Mergem inainte cu rau cu bine.Ne semnam si noi condica vietii in fiecare dimineata,asta pana iesim la pensie.Important este sa nu uiti cine esti ce vrei si mai ales sa nu uiti ca in tine exista intotdeauna un copil vesel caruia daca i ai acorda din cand in cand putina atentie,ti ar mai colora lumea.

Vise

Sunt ofticata,recunosc!
Ma oftica ideea ca desi toata lumea viseaza ,eu nu imi pot aminti niciodata visul iar de cand ma stiu am avut dor 3 sau 4 vise pe care le am constientizat dupa ce m am trezit,dar pana si pe alea le am uitat.Imi plac foarte mult visele pentru ca reprezinta o parte creatoare din noi,vrand nevrand dam dumu la imaginatie si zburam prin mii si mii de lumi pe care le traim sau am vrea sa le traim.Mai sunt si tipurile alea de vise in care te visezi super erou si salvatorul zilei,sau genul ala de vis in care te trezesti ud din cap pana in picioare,cu perna stransa puternic in brate,datorita monstrului fantomei,zombiului sau alte creaturi "de vis".
Tu ce visezi noaptea?
As fi foarte bucuroasa daca v ati impartasi visele cu mine,abia astept!